Securitate maritima – Terminale Petroliere si LNG
In acest articol vom prezenta principalele riscuri pentru securitatea maritima, aplicabile multor terminale petroliere si LNG aflate in zone fierbinti ale lumii. Securitatea cailor de navigatie si cea energetica pune mari probleme in ultima vreme, sub umbra conflictului Ruso – Ucrainean, dar si tensiunilor crescute din Marea Chinei de Sud si Orientul Mijlociu.
Statii de productie, procesare si terminale LNG
Cresterea continua a productiei si a consumului de gaz natural lichefiat (LNG) din ultimii 20 de ani a atras dezvoltarea unei infrastructuri de lichefiere si regazificare pe masura. Ritmul accelerat de adoptare a LNG-ului a generat si noi probleme legate de securitatea obiectivelor strategice si asigurarea stabilitatii lantului de productie si transport.
Chiar daca pana in acest moment nu a fost inregistrat un caz de atac tintit asupra infrastructurii de LNG, fie de natura militara sau asemanatoare, explozia accidentala din Skikda (Algeria) – 2004 poate oferi o imagine asupra consecintelor unui astfel de atac.
Pe 20 Ianuarie 2004 s-a produs o scurgere la o magistrala de gaz, urmata de o explozie masiva. In urma deflagratiei au fost inregistrate 27 de decese si ranirea a 74 de persoane. Ca si pagube materiale autoritatile declarau distrugerea totala a 3 din 6 lanturi de productie si avarierea majora a a unui terminal criogenic de incarcare a navelor. Incidentul a dus la perturbarea transportului global de LNG cu 2%.
Un alt exemplu este avarierea accidentala a unei magistrale din terminalul LNG Freeport SUA ce a dus la sistarea exportului timp de 9 luni din acest port si pierderi majore pentru cumparatori.
Statiile de procesare si productie a gazului natural lichefiat implica o logistica extrem de complicata si costuri pe masura, chiar si pentru state care aloca bugete foarte mari (Qatar, Australia, SUA, Rusia, Malaezia, Algeria). Asadar aceasta infrastructura capata o importanta strategica majora in economia acestora. Considerand volumul investitiilor si complexitatea proiectelor, asigurarea securitatii devine o problema esentiala.
Presiunile mari la care functioneaza, continutul de combustibil gazos, tubulaturile criogenice numeroase si riscul unei vaporizari necontrolate in spatii inchise sunt riscuri majore, clare pentru orice potential atacator.
Terminale petroliere
Terminalele petroliere fie ca opereaza cu titei sau produse rafinate, reprezinta un nod critic pentru transportul marfurilor intre tancurile de stocaj si tancurile petroliere. Ele fac parte din infrastructura esentiala si vulnerabila, asadar prezinta un grad ridicat de risc si presupun masuri suplimentare de securitate. Ca si incident notabil putem evidentia atacurile teroriste din 2004 asupra celor doua terminale petroliere din Irak – Al Basrah Oil Terminal si Khor al Amaya Terminal.
In timpul razboiului dintre Iran si Irak, fortele aeriene ale Irakului au efectuat raiduri repetate asupra terminalului iranian de export – Kharg Island, situat la 138 mile distanta fata tarm. Bombardamentele irakiene intre 1980 si 1986 au dus la dezafectarea totala a terminalului. Scopul strategic al atacurilor a fost sistarea capabilitatii Iranului de a exporta petrol, esential pentru a isi sustine economia.
Chiar daca obiectivele Irakului nu au fost indeplinite in totalitate, au reusit sa puna mari probleme logistice Iranului si a navelor ce operau in zona respectiva. Armele folosite la acea vreme au fost nesofisticate dar totusi au reusit sa evidentieze vulnerabilitatile terminalelor maritime si consecintele unui asemenea atac.
Terminalele de export pot fi localizate pe coasta sau offshore. Cele costale necesita constructia unor dane de acostare in forma de „T” pe care se regasesc conductele de marfa si bratele de incarcare. Terminalele petroliere offshore nu necesita acces permanent si pot fi localizate la distante mari fata de tarm deoarece legatura cu uscatul se face folosind conducte subacvatice. Cele mai mari si cunoscute terminale petroliere offshore sunt Ras Tanura (Arabia Saudita), Mina al Ahmadi (Kuweit) si Al Basrah Oil Terminal (Irak).
Terminalul Ras Tanura este cel mai mare din lume si constituie un exemplu perfect de infrastructura critica din punct de vedere strategic. In vreme de pace aceste tipuri de terminale prezinta numeroase riscuri de securitate si este de lesne inteles ca in timpul unui conflict armat devin tinte optime pentru agresori. Cele mai vulnerabile tinte devin bratele de incarcare, punctul cel mai inalt si vizibil de pe dana de acostare a navelor. Vulnerabilitatea maxima este atunci cand sunt multiple nave care opereaza simultan, avand un debit foarte mare.
Un alt risc major este atacarea navei acostate folosind dispozitive explozive improvizate (WBIED – water-born improvised explosive devices). Acest tip de atac poate fi oprit doar in cazul prezentei unei nave militare avand capacitate de detectie si de lupta adecvate.
Exista si un alt tip de terminal petrolier offshore numit SPM – single point mooring. Sunt constructii marine simpliste in care o baliza principala fixata pe fundul marii asigura acostarea navei si faciliteaza conectarea unei conducte de marfa flexibile la liniile de incarcare a navelor. Acestea sunt susceptibile sabotajului din pricina faptului ca sunt adesea intr-o pozitie izolata si neprotejata. Un dispozitiv exploziv improvizat (IED) fixat pe baliza poate duce la distrugerea liniilor de incarcare si deversarea unor cantitati majore de titei pe suprafata apei. Cumulat cu riscurile pre-existente ale unei nave care opereaza cu tancuri de marfa partial-umplute si amestec de vapori de hidrocarburi in aer, poate duce la un incendiu major si poluare pe scara larga.
Puteti citi si articolul precedent: Securitate maritima – tancuri petroliere si industria de petrol si gaze