Radon invizibil, risc real: Ce nu stiu navigatorii si muncitorii din terminalele LNG despre contaminarile cu NORM

Teza de masterat a Nazrinei Babashova, publicata la Universitatea Linnaeus din Suedia in 2020, ridica o problema pe care industria LNG o stie dar nu o comunica: materialele radioactive natural-ocurente (NORM) se acumuleaza in sistemele LNG – pe nave, in terminale, in rafinarii de lichefiere – si niciun standard clar nu protejeaza astazi echipajele si muncitorii care lucreaza in aceste medii. Sase ani mai tarziu, situatia nu s-a schimbat semnificativ. Este momentul sa ridicam semnalul de alarma.

Ce este NORM si de ce apare in LNG

NORM inseamna Naturally Occurring Radioactive Material – materiale radioactive cu origine naturala, prezente in scoarta terestra inca de la formarea Pamantului. In industria petroliera si a gazelor, radionuclizii de interes sunt uraniu-238, uraniu-235 si thoriu-232, impreuna cu produsii lor de dezintegrare: radiu si radon. Radonul-222, cu un timp de injumatatire de 3,8 zile, este cel mai problematic: este un gaz inert care se misca liber prin roca sedimentara, intra in fluxul de gaz natural si calatoreste prin intregul lant LNG – de la extractie, prin rafinarie, pana in tancurile de marfa a navei si mai departe in terminalul de receptie.

Problema nu este radonul insusi, care ca gaz are o mobilitate mare si se disperseaza relativ rapid. Problema sunt produsii sai de dezintegrare – Pb-210, Po-210, Bi-210 – care sunt solide, se depun pe suprafetele interioare ale echipamentelor si se acumuleaza in timp. Aceste particule emit radiatii alfa si beta: invizibile, fara miros, fara nici un semn de avertizare perceptibil cu simturile umane. Riscul este exclusiv la inhalare, ingestie sau contact direct cu suprafata contaminata – adica exact ceea ce se intampla in timpul lucrarilor de mentenanta.

DATE CHEIE DIN STUDIU:  Concentratia radonului in gazul natural brut: 5 – 200.000 Bq/m3 (variaza enorm in functie de zacamant). Concentratia radonului in LNG final: 1 – 23 pCi/L inregistrata in singura masurare documentata (Attari & Chao, 1993). Limita de expunere ocupationala pentru Pb-210/Po-210: 0.2 pCi/L continuu. In 12 minute de mentenanta la o pompa LPG contaminata: 30 pCi/L detectate – de 150 de ori peste limita.

► Citeste si: LNG din SUA: riscuri ascunse privind radioactivitatea – analiza anterioara Euronaval

► Citeste si: Gaz Natural Lichefiat: compozitie, transport si provocari operationale

Unde se acumuleaza NORM in lantul LNG: Ghidul pe care nu l-ai primit

1. In terminalul de lichefiere: unitatile de tratare

Inainte ca gazul sa ajunga la nava sau la terminal, trece prin mai multe unitati de tratare in procesul de lichefiere. Fiecare dintre acestea captureaza si concentreaza radon si descendentii sai in moduri diferite. Unitatea de uscare (GDU) foloseste sita moleculara pentru a elimina vaporii de apa. Aceasta sita capteaza si Pb-210 – un produs de dezintegrare al radonului. Conform unui studiu japonez citat in teza, la o concentratie de radon de 2.000 Bq/Nm3, sita moleculara depaseste pragul de 0,2 Bq/g (limita IOGP) dupa doar 3 ani de operare. La 10.000 Bq/Nm3, depaseste 1 Bq/g (limita IAEA) dupa 3 ani.

Unitatea de eliminare a mercurului (MRU) foloseste carbune activ impregnat cu sulf. Carbonul activ are cea mai mare capacitate de adsorbtie a radonului dintre toate materialele de tratare. Prin urmare, Po-210 si Pb-210 – ai caror parametri chimici sunt similari cu cei ai mercurului – se acumuleaza preferential pe aceste paturi de carbune. Unitatea NGL (Natural Gas Liquids) este locul unde au fost raportate unele dintre cele mai severe contaminari NORM din terminalele de gaz natural: pelicule invizibile de Pb-210, pelicule gri-negre de descendenti cu viata scurta ai radonului (Po-218, Pb-214, Bi-214, Po-214) si depuneri tip slam in echipamente voluminoase.

⚠  SEMNAL DE ALARMA  ⚠  Muncitorii care efectueaza mentenanta la unitatile GDU, MRU sau NGL – inlocuirea sitei moleculare, curatarea paturii de carbune activ, repararea pompelor – sunt expusi la riscuri de iradiere documentate si semnificative. Nu exista inca o procedura standard IMO sau internationala care sa impuna masurarea NORM inainte de orice interventie de mentenanta in aceste unitati.

2. In sistemele LNG ale navei: conducte, valvule si tancuri

Pe navele LNG, radonul si descendentii sai urmeaza fluxul LNG si se comporta diferit in functie de geometria sistemului. In conductele drepte, depunerea este moderata. In coturi, particulele solide se separa de fluxul de lichid prin forte centrifugale si formeaza o zona densa de depunere pe peretele exterior al cotului – fenomenul de ‘rope’. Conform studiilor de mecanica fluidelor citate, concentratia de particule in zona de ‘rope’ poate fi de 10 ori mai mare decat in restul sectiunii transversale a conductei.

In jurul valvulelor partial inchise (refulari de pompa, regulatoare de presiune, etc.), caderile de presiune genereaza vartejuri care faciliteaza depunerea particulelor. In zonele de expansiune brusca, fluxul recirculant capteaza si depune particulele submicronice. In tancuri, particulele tind sa se aseze – mai ales in tancurile terestre, unde nu exista miscarea de la valuri care sa le mentina in suspensie. In tancul navei, miscarea marii reduce depunerea, dar nu o elimina.

Navigatorul care intra in tancul LNG pentru inspectie sau curatare trebuie sa stie ca suprafata interioara a tancului poate fi contaminata cu descendenti ai radonului. Nu i se spune asta astazi, el masoara doar atmosfera tancului sa fie „gas free” si oxigenul sa fie 20.9%.

► Citeste si: Securitate maritima: terminale petroliere si LNG – riscuri si proceduri

► Citeste si: Navigatorii prinsi intre datorie si pericol: realitatea invizibila a echipajelor romane

3. In terminalele de export si import: vaporizatoarele si tancurile terestre

Terminalele LNG – atat cele de export (lichefiere) cat si cele de import (regasificare) – sunt locuri de acumulare preferentiala a NORM din doua motive. Primul: timpul de retentie mare. LNG poate sta in tancurile terestre zile sau saptamani, permitand descendentilor cu viata lunga ai radonului (Pb-210 cu timp de injumatatire de 22 de ani, Po-210 cu 138 de zile) sa se depuna pe fundul si peretii tancului. Al doilea: procesele specifice de schimbare de faza.

Pe masura ce LNG se incalzeste de la -160 grade C la temperatura ambianta, radonul solid se transforma in lichid si ulterior in gaz. Descendentii sai, insa, raman in stare solida si se depun pe suprafetele interioare ale schimbatorului de caldura. Stratul de chiciura care se formeaza pe tevile vaporizatorului (fenomen normal) poate incorpora acesti descendenti radioactivi.

⚠  SEMNAL DE ALARMA  ⚠  Muncitorii care curata, repara sau inlocuiesc elemente din vaporizatoarele AAV, din tancurile terestre sau din conductele de transfer la terminale LNG sunt expusi riscului de inhalare a particulelor radioactive. Niciun terminal LNG nu are inca protocol obligatoriu de masurare NORM inainte de interventii de mentenanta.

► Citeste si: Codul IGF – Siguranta navelor care utilizeaza LNG si combustibili cu punct de aprindere scazut

Tabel de risc: Locatii, radionuclizi si nivelul de necunoastere

Ce stie industria si ce nu se spune

Studiul Babashova (2020) citeaza explicit o concluzie senzationala pentru un document academic: ‘Guvernul suedez are putine cunostinte, daca are, despre prezenta NORM in sistemele LNG de combustibil’. Aceasta afirmatie este sustinuta de corespondenta dintre Universitatea Linnaeus si cinci agentii nationale suedeze: Autoritatea pentru Siguranta Radiologica, Autoritatea pentru Mediul de Lucru, Agentia de Transport, Agentia de Energie si Academia Navala – niciunul nu stia.

Situatia nu este specifica Suediei. IMO nu are inca reglementari specifice privind NORM in sistemele LNG. Codul IGF – care reglementeaza siguranta navelor propulsate cu combustibili cu punct de aprindere scazut, inclusiv LNG – nu mentioneaza radioactivitatea ca risc de gestionat. MARPOL si SOLAS nu contin prevederi specifice NORM pentru navele LNG. IAEA si IOGP au standarde generale pentru NORM in industria petroliera si a gazelor, dar aplicabilitatea lor specifica la sistemele LNG de la bordul navelor si la terminalele maritime nu este explicita si nu este impusa prin lege de catre niciun regulator national major.

Companiile care opereaza nave LNG si terminale LNG cunosc, in general, riscul generic NORM din industria de gaze. Dar traducerea acestei cunoasteri in proceduri concrete de masurare, in protocoale de mentenanta specifice si – mai ales – in compensatii financiare pentru riscul asumat de angajati, nu s-a intamplat inca la scara industriei.

► Citeste si: Noi reguli IMO privind navele offshore – unde este NORM in aceasta agenda?

► Citeste si: Noile cerinte IMO 2026: modificari SOLAS, STCW si Codul Polar – NORM lipseste din ecuatie

Ce ar trebui sa faca navigatorul si muncitorul din terminal

Inainte de orice interventie de mentenanta

Daca urmeaza sa efectuezi lucrari de mentenanta intr-un tanc LNG, la o pompa, la o valvula sau la orice echipament care a intrat in contact direct cu LNG sau cu gazul natura:

• Ia toate masurile de protectie disponibile (PPE): combinezon, manusi, masca cu filtru, etc.
• Purjarea obligatoriue cu Nitrogen timp de minim 30 minute pentru orice segment de tubulatura sau echipament
• Folosirea unui sistem PTW (Permit to Work): Cold Work Permit, Risk Assessment, Lock-out-Tag-out-Try-out
• Documenteaza in scris toate interventiile de mentenanta la echipamentele LNG si pastreaza copii ale rapoartelor de masurare – acestea pot fi relevante pentru eventuale probleme de sanatate pe termen lung.

Ce ar trebui sa ceara sindicatele si asociatiile profesionale

Riscul NORM in industria LNG este un risc ocupational real, documentat stiintific, dar necompensat si necomunicat sistematic. Este echivalentul functional al azbestului din perspectiva principiului de precautie: stim ca exista un risc, stim ca expunerea pe termen lung are efecte cumulative, dar industria si reglementatorul nu au actionat inca corespunzator. Aceasta situatie creaza o obligatie clara pentru sindicatele marinarilor si asociatiile de muncitori din terminalele LNG.

• Introducerea obligatorie in contractele colective de munca a masuratorilor NORM periodice la echipamentele LNG – ca standard, nu ca optiune.
• Compensatie financiara explicita pentru expunerea la riscul de iradiere in activitatile de mentenanta LNG – similar cu compensatiile pentru alte riscuri industriale documentate.
• Presiune pe IMO pentru includerea NORM intr-o anexa specifica la Codul IGF, cu standarde de masurare, limite de expunere si protocoale de mentenanta obligatorii.
• Includerea testelor de biomonitorizare (ex: masurarea Pb-210 si Po-210 in urina) in examenele medicale periodice ale navigatorilor si muncitorilor de terminal.

► Citeste si: Amendamente SOLAS, IMO si MARPOL – ce lipseste din agenda de siguranta

Ce ar trebui sa faca angajatorul si operatorul de terminal

Studiul Babashova propune tehnici concrete si accesibile de masurare NORM in sistemele LNG, adaptate la specificul criogenic al acestora. Niciuna nu este prohibitiv de scumpa sau tehnic inaccesibila. Problema nu este tehnica – este de vointa institutionala si de prioritizare a sigurantei angajatilor.

• Masurarea NORM inainte de orice mentenanta la tancuri, pompe, valvule, vaporizatoare si unitati de tratare – folosind celule de scintilatie alfa (pentru radon in gaz regasificat, cf. ISO 8943:2007) sau probe de stergere a suprafetelor metalice (cf. ISO 7503).
• Implementarea unui registru de contaminare NORM per echipament, actualizat dupa fiecare ciclu de mentenanta.
• Dotarea echipajelor de mentenanta cu dozimetre si cu RadonEye sau echivalent – dispozitive de monitorizare continua a radonului in aer, disponibile comercial la costuri accesibile.
• Raportarea catre autoritatile nationale de protectie radiologica atunci cand concentratia de radon in spatiile de lucru depaseste 200 Bq/m3 (obligatie legala in UE conform Directivei 2013/59/Euratom).

► Citeste si: Securitate maritima si industria de petrol si gaze – cadrul de reglementare

Semnalul de alarma: De ce acum

Industria LNG este in plina expansiune globala. Conform ultimelor date, in 2026 sunt in constructie 306 nave LNG la nivel mondial. Terminalele de export si import se inmultesc pe toate continentele. Numarul navigatorilor si al muncitorilor din terminale care lucreaza zilnic cu sisteme LNG creste exponential. In acelasi timp, standardele de protectie radiologica specifica pentru acest sector stagneaza.

Studiul lui Babashova este din 2020. In 2026, sase ani mai tarziu, nu exista inca nicio reglementare IMO specifica NORM pentru navele LNG. Nu exista niciun protocol standard industrializat de masurare pre-mentenanta. Nu exista nicio compensatie financiara recunoscuta pentru riscul de iradiere in industria LNG navala. Nu exista niciun curs de instruire obligatorie NORM in programele STCW pentru navigatorii de pe nave LNG.

⚠  SEMNAL DE ALARMA  ⚠  In timp ce industria LNG se extinde rapid si navele LNG devin o prezenta tot mai frecventa in porturile si terminalele lumii, muncitorii care le opereaza si le intretin nu sunt informati, nu sunt protejati adecvat si nu sunt compensati pentru un risc documentat stiintific. Aceasta este un esec sistemic de sanatate ocupationala, nu o simpla lacuna reglementara.

Euronaval.ro isi asuma rolul de a ridica aceasta problema public si de a solicita raspunsuri concrete: de la IMO, de la STCW, de la sindicatele internationale ale marinarilor (ITF, Nautilus International) si de la operatorii de terminale LNG. Radonul din tancul navei tale nu asteapta ca reglementatorul sa se hotarasca. Tu ar trebui sa stii ca el este acolo.

Sursa principala: Babashova, N. (2020). ‘Detection of NORM contamination in LNG systems: A Systems Engineering literature review.’ Master of Science Thesis, Linnaeus University, Sweden. Supervisor: Per Lindstrom. Examiner: Michael Strand.

► Citeste si: 306 nave LNG in constructie: contextul global al expansiunii industriei

► Citeste si: Tranzitia energetica globala: rolul LNG si miza geopolitica

―  ☢  ―