Ce trebuie să știe Europa despre gazul importat din SUA

Pe măsură ce Europa își reduce dependența de gazul rusesc, importurile de gaz natural lichefiat (LNG) din Statele Unite au crescut accelerat. Această reorientare energetică nu este doar o alegere strategică, ci și o necesitate, în condițiile în care rutele tradiționale de aprovizionare devin tot mai vulnerabile.

Un exemplu de punct critic este Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ o cincime din comerțul global cu LNG. Tensiunile din Golf, atacurile asupra navelor comerciale și riscul permanent de blocare a strâmtorii au amplificat presiunea asupra piețelor energetice. Pentru Europa, orice perturbare în Hormuz înseamnă volatilitate imediată a prețurilor și incertitudine în aprovizionare.

În acest context tensionat, LNG‑ul american a devenit o alternativă strategică. Totuși, odată cu creșterea importurilor, apar două vulnerabilități majore, rareori discutate public:

1. radioactivitatea naturală prezentă în gazul extras prin fracturare hidraulică, și
2. problemele operaționale cauzate de acumularea hidrocarburilor grele („LNG heavies”) în sistemele criogenice ale terminalelor și a navelor LNG.

Aceste riscuri afectează atât sănătatea lucrătorilor și mediul, cât și siguranța operațională a transportului maritim de LNG.

1. Radioactivitatea naturală din LNG‑ul american

O mare parte din LNG‑ul exportat de SUA provine din formațiunile Marcellus și Utica, cunoscute pentru concentrații ridicate de radon, un gaz radioactiv care se formează natural în subsol. Radonul este a doua cauză principală de cancer pulmonar în SUA.

Cum ajunge radonul în LNG?

• Gazul extras prin fracturare hidraulică conține radon.
• În timpul transportului transatlantic, radonul se dezintegrează în plumb‑210 și poloniu‑210, elemente radioactive extrem de toxice.
• Acești produși se pot depune în cargo-tankurile navelor, conducte, compresoare și instalații de relichefiere.

Cercetătorii descriu aceste acumulări ca un „noroi radioactiv”, care poate expune lucrătorii la radiații în timpul operațiunilor de curățare și mentenanță.

Lipsa reglementărilor

Nici SUA, nici Uniunea Europeană nu testează LNG‑ul pentru radioactivitate:

• EPA nu reglementează radonul în gazul natural.
• FERC nu monitorizează radioactivitatea în terminalele LNG.
• UE nu analizează LNG‑ul importat pentru radon sau produși radioactivi.

Europa importă astfel LNG fără a cunoaște nivelurile reale de radioactivitate.

Actualmente sunt puține companii care își avertizează echipajul asupra riscurilor expunerii zilnice la dozele mici, dar importante de radiații provenite de la marfă sau instalații contaminate. În realitate, analizele de risc sau permise de lucru suplimentare nu reprezintă o barieră eficientă în calea radiației.

2. Hidrocarburile grele („LNG heavies”) și impactul lor asupra instalațiilor criogenice

Pe lângă radioactivitate, LNG‑ul poate conține și hidrocarburi grele precum pentan, hexan sau nonan. Acestea au puncte de îngheț mult mai ridicate decât metanul, ceea ce le face să se solidifice în instalațiile criogenice ale navelor.

Exemple de puncte de îngheț

• Pentan: –129,7°C
• Hexan: –95,3°C

Într‑un sistem care operează la aproximativ –160°C, aceste componente pot forma cristale solide ce blochează filtre, site și elemente de control sau automatizare.

3. Probleme operaționale cauzate de hidrocarburile grele

Acumularea hidrocarburilor grele poate genera o serie de probleme critice:

• Colmatarea filtrelor de la manifold

Apare în timpul încărcării sau descărcării, reducând debitul și crescând presiunea diferențială.

• Blocarea filtrelor compresoarelor BOG

Depunerile pot afecta:

• filtrele de admisie
• demisterele
• sistemele de relichefiere sau subrăcire (Reliquefaction Plant, Subcooler)
• filtre Y situate înaintea duzelor termoregulatoare instalate pe Forcing Vaporizer și LNG Vaporizer

• Colmatarea filtrelor pompelor de Fuel Gas, Spray

• Probleme la răcirea tancurilor după voiaje lungi în balast

Depunerile pot reduce eficiența răcirii și pot prelungi timpul necesar pentru atingerea temperaturilor criogenice. Acest lucru este valabil mai ales în cazul filtrelor Y, situate la intrarea duzelor de răcire (Spray Nozzles).

Pe navele cu propulsie diesel-electric sau motoare în doi timpi, problema e accentuată de formarea unui amestec neomogen de hidrocarburi mai grele în tancul în care este direcționat returul drenajului automat de la separatorul de picături. Există riscul formării unei interfețe barieră între atmosfera tancului și fundul său, acest lucru ducând la dificultăți în răcirea egală a membranei sau a coloanei de pompe.

• Arderea neregulată a gazului în căldări navale sau motoare termice

Arderea neregulată a gazului în căldări navale sau motoare termice poate apărea atunci când amestecul aer–combustibil nu este omogen sau când puterea calorifică a gazului se abate de la valorile normale. În lipsa unor sisteme de compensare dinamică bazate pe analiză continuă a compoziției gazului (de exemplu, cromatografie în stare gazoasă, analiză spectrală), flacăra arzătoarelor poate deveni instabilă sau pulsatorie.

În cazul motoarelor termice, sistemele de comandă (CCM, MCM) pot întâmpina dificultăți în menținerea unei arderi corecte și stabile, manifestate prin deviații ale temperaturilor de evacuare sau apariția fenomenului de detonație.

4. Procedura necesară: încălzire cu azot (N₂)

Dacă hidrocarburile grele ajung în circuitul BOG sau în blochează filtrele, poate fi necesară o procedură de încălzire cu azot, pentru a dezgheța depunerile.

• Durată: 16–18 ore
• Necesită oprirea temporară a unor sisteme critice
• Se efectuează conform instrucțiunilor producătorilor de echipamente
• Alternativ, se poate realiza încălzirea cu apă dulce pe exteriorul componentelor. De obicei, această metodă este necesară atunci când se dorește desfacerea subansamblului în vederea curățării mecanice; totodată, atenție sporită trebuie acordată la viteza cu care se realizează încălzirea, astfel încât să nu apară șocuri termice.

5. Diagnosticare și depanare la bord

Pentru a identifica sursa problemelor, echipajul trebuie să verifice:

• Parametrii operaționali – Compresor BOG (Low Duty Compressor)

• presiunilor și a temperaturilor pe aspirație / refulare
• debitul (să fie peste minimul recomandat de producător)
• recalibrare Inlet Guide Vane / VDV, Surge Valve, valvule regulatoare de presiune
• vibrații, mai ales în cazul compresoarelor în mai multe trepte

• Generatorul de azot (N₂) și Generatorul de gaz inert (IGG) – dacă se va efectua purjarea instalațiilor

• verificarea punctului de rouă
• recalibrare detector de oxigen

• Vaporizatorul LNG

• verificarea eventualelor scurgeri interne sau externe
• funcționarea automată a valvulei de control debit și a celei de reglaj temperatură
• funcționarea corectă a sistemelor de protecție și oprire automată

• Liniile de lichid, vapori și spray după mentenanță

• confirmarea purjării corecte, verificarea atenta a filtrelor de la manifold după fiecare operațiune de încărcare sau descărcare
• orice obiect străin sau cantitate însemnată de murdărie găsită în filtre trebuie documentată foto și în scris

Analize recomandate

• prelevarea unei probe de marfă (cargo sampling) pe toată durata operațiunii de încărcare / descărcare
• analizarea reziduurilor din filtrele de la manifold
• utilizarea tuburilor detector Gastec 120L pentru n‑Hexan

Concluzie: două riscuri diferite, aceeași lipsă de supraveghere

Radioactivitatea naturală și acumularea hidrocarburilor grele sunt două probleme distincte, dar ambele sunt subevaluate în contextul expansiunii rapide a exporturilor de LNG către Europa.

• Radioactivitatea afectează sănătatea lucrătorilor și mediul.
• Hidrocarburile grele afectează siguranța operațională și integritatea echipamentelor.

În lipsa unor reglementări clare și a unei monitorizări riguroase, atât SUA, cât și Europa se expun unor riscuri pe care industria le cunoaște, dar pe care autoritățile încă le tratează superficial.