Rusia si Kazahstan vor sa uneasca Marea Azov cu Marea Caspica

Un proiect privind unirea mărilor Caspică şi Azov va fi dezbătut, în viitorul apropiat, în cadrul unui grup de lucru ruso-kazah. Cotidianul rus Izvestia publică unele amănunte ale acestui megaproiect, care promite să fie cel mai costisitor din toată istoria Rusiei.

La fel ca alte megaproiecte – de exemplu, podul de pe insula Russkii sau schimbarea albiilor unor râuri din Siberia – ideea unirii Mării Caspice cu Marea Azov a apărut încă în anii 1930.
În acea perioadă fusese construit pe jumătate canalul Manâci, care pleca din Azov spre Marea Caspică prin regiunea Krasnodar, însă războiul a întrerupt lucrările. După război au fost demarate lucrările la canalul ‘Volga-Don’, iar artera Manâci nu a mai fost continuată.

În 2007, Putin a vorbit despre necesitatea extinderii traseelor navigabile interne, după care proiectul stalinist a căpătat un nou suflu. În 2009, Banca Eurasiatică a alocat 2,7 milioane de dolari pentru studierea a două variante posibile: construirea canalului ‘Eurasia’ şi unei a doua artere ‘Volga-Don’.
În prezent, rezultatele studiului desfăşurat în regim secret vor fi analizate de o comisie de lucru ruso-kahază, care va alege cea mai bună variantă. Decizia definitivă va fi luată la nivelul liderilor Rusiei şi Kazahstanului.

După cum declarase Putin pe vremea preşedinţiei sale, apariţia unui nou canal ‘nu doar va oferi o ieşire statelor caspice spre mările Neagră şi Mediterană, adică spre Oceanul Mondial, ci va modifica calitativ poziţia lor geopolitică, le va permite să devină puteri maritime’. ‘Aceasta este o problemă geopolitică: în urma construirii canalului ‘Eurasia’, Rusia îşi va consolida influenţa în Kazahstan.

Iar dacă la aceste două ţări se vor mai ralia Azerbaidjanul şi Iranul, situate de asemenea în zona Mării Caspice, ar putea fi creat un nou cartel petrolier, la fel de important ca OPEC’, consideră liderul Mişcării Internaţionale Eurasia, Aleksandr Dughin. În afară de aceasta, problema este şi de ordin economic.

Creând pe teritoriul său un coridor de tranzit, Rusia ar putea obţine profit de pe urma tranzitării încărcăturilor, în special petroliere. Pe platoul continental al Mării Caspice sunt exploatate 20 de zăcăminte de gaz şi petrol, fiind repetate alte 250 de zăcăminte de perspectivă. Deocamdată, o bună parte din hidrocarburile kazahe sunt transportate prin oleoductul Consorţiului Caspic de Conducte.

Există şi alte trasee: de exemplu, Baku-Cheyhan. Însă, în toate variantele partea kazahă este nevoită să pompeze petrolul în oleoduct, iar apoi să plătească pentru utilizarea lui.

Apoi, deja la Marea Neagră, petrolul este din nou încărcat în tancuri petroliere. În prezent, transportarea prin Consorţiul Caspic costă 38 de dolari pe tonă, iar prin Baku-Cheyhan şi mai scump. Transportul cu ajutorul tancurilor petroliere pe noul canal va fi mai puţin costisitor, asigură specialiştii.

De altfel, nu este vorba doar de petrolul kazah. Dacă va fi creat şi un traseu transcontinental, care să lege pe uscat regiunile industriale ale Chinei de Marea Caspică, atunci noua arteră va deveni un nou canal de transportare a mărfurilor chinezeşti. O asemenea cale ar putea face concurenţă traseului prin Canalul Suez.

Costul lucrărilor atât la un canal, cât şi la altul sunt impresionante.

Potrivit experţilor, ‘Eurasia’ va costa minim 489-554 de miliarde de ruble, iar ‘Volga-Don II’ 414-468 de miliarde de ruble. Aceste sume gigantice ar urma să fie asigurate de părţile interesate, în primul rând de bugetele celor două ţări, precum şi de companiile petroliere şi de oamenii de afaceri ruşi şi kazahi.
Lukoil şi Kazmunaigaz, care deţin în bazinul Mării Negre cinci uzine de prelucrare a petrolului, cu o capacitate însumată de 20-25 de milioane de tone pe an, ar trebui să fie extrem de interesate de unirea Mării Caspice cu bazinul Azov-Marea Neagră, sunt de părere experţii.{jcomments on}