28 aprilie 1998: Epava navei de pasageri/pachebotului Empress of Ireland a fost declarata monument istoric de catre guvernul provinciei Québec, Canada

Scufundarea vasului Empress of Ireland este un dezastru care a avut loc pe fluviul St. Lawrence, Canada, la 29 mai 1914, soldat cu 1.024 de morţi.

Empress of Ireland şi nava soră, Empress of Britain, au fost construite amândouă de şantierele navale Fairfield Shipbuilding & Engineering din Glasgow, Scoţia, în 1905.Empress of Ireland a fost lansat oficial la apă şi a făcut călătoria de inaugurare la 10 ianuarie 1906.

Empress cântărea 14.191 de tone brut şi măsura 570 de picioare pe 66 de picioare. Avea cam două treimi din lungimea vasului Titanic. Era dotat cu motoare gemene în patru timpi care dezvoltau o viteză între optsprezece şi douăzeci de noduri şi executa curse regulate între Quebec şi Liverpool pentru Canadian Pacific Line.

Capacitatea navei era de 310 pasageri la clasa întâi, 350 la clasa a doua, 800 la clasa a treia. Bărcile lui de salvare aveau o capacitate de 1.968 persoane. Capacitatea maximă a navei cu pasageri şi echipaj era de 1.860 de persoane, ceea ce înseamnă că avea un surplus de 108 locuri în bărcile de salvare.

Empress of Ireland a ridicat ancora din Quebec spre Liverpool la 28 mai 1914, ora 16,27, având la bord 87 de pasageri la clasa întâi, 253 la clasa a doua, 717 la clasa a treia, ceea ce însemna 1.057 de persoane, plus echipajul alcătuit din 420 de oameni. În total, în această ultimă călătorie, nava a avut la bord 1.477 de persoane. Avea şi marfă în greutate de 1.100 de tone şi era comandat de căpitanul Henry Kendall.

Empress se îndrepta spre fluviul St. Lawrence şi totul a fost bine până pe la ora 1 noaptea. În acel moment, nava de pasageri a trecut de punctul Father Point şi echipajul, înarmat cu binocluri şi postat în punctele de observaţie, a văzut lumini la o distanţă de aproximativ şase mile.

Luminile aparţineau transportatorului de cărbuni "Storstad", comandat de căpitanul Thomas Andersen, care transporta unsprezece mii de tone de cărbune. Aproape imediat după ce au văzut nava, s-a lăsat o ceaţă densă care a anulat orice fel de vizibilitate. Echipajele nu vedeau nimic în faţa lor, totuşi ambele nave au pornit înainte, fără ezitare, deşi căpitanul Kendall şi-a redus viteza.

În jurul orei 1,30 noaptea, căpitanul Kendall a văzut brusc vasul Storstad chiar în faţa lui, răsărind din ceaţă. Storstad venea direct către Empress of Ireland. Kendall a acţionat rapid, dar fără folos. A strigat prin megafon căpitanului Andersen să pornească cu toată viteza înapoi. A ordonat apoi propriului timonier să meargă cu toată viteza înainte. Încerca din răsputeri să îndepărteze navele una de alta dar era prea târziu pentru o astfel de manevră. Storstad a lovit Empress în mijloc, făcând o gaură cu înălţimea de 25 de picioare (aproximativ 8 m) şi lăţimea de paisprezece pe una din laturi. Apa a început să pătrundă în Empress cu o viteză extraordinară, presupunând 60 de galoane pe secundă.

Căpitanul Kendall a ordonat, atunci, ca nava sa să meargă cu toată viteza înainte, sperând să ajungă cu el la ţărm înainte ca acesta să se scufunde. A ordonat, de asemenea, ca pasagerii să fie treziţi şi să se pregătească bărcile de salvare. Nava se înclinase acum serios din cauza loviturii date de Storstad. Chiar dacă toţi pasagerii ar fi reuşit să ajungă pe punte, bărcile de salvare nu ar fi fost de nici un folos. Toate încercările căpitanului Kendall de a-şi salva nava au eşuat şi paisprezece minute mai târziu, Empress of Ireland ajungea pe fundul fluviului St. Lawrence.

Nava pierduta

Un număr total de 1.024 de pasageri şi membri ai echipajului au pierit. Au existat 453 de supravieţuitori. Căpitanul Kendall a supravieţuit, la fel şi căpitanul Andersen şi întregul echipaj de pe Storstad.

Tragedia navei "Empress of Ireland" – una dintre cele mai cumplite dezastre ale tuturor timpurilor – a fost imediat dată uitării. Nu avea multe personaje celebre la bord (spre deosebire de Titanic, care făcea prima sa traversare) şi ororile Primului Război Mondial care a început în acelaşi an au abătut atenţia opiniei publice de la dezastrul navei Empress.

Căpitanul Henry Kendall raporta: „Empress of Ireland se oprise în faţa punctului Father Point din cauza ceţii. A fost lovită la mijloc de nava Storstad, care transporta cărbune. Nava pierdută.”

Cu douăzeci de zile înainte ca Empress of Ireland să se scufunde, căpitanul a primit de la angajatorul lui următoarea scrisoare:

„De la: Director Şef al Serviciilor Oceanice

Către: Căpitan Henry Kendall

Data: 9 mai 1914

Dragă Domnule,

Încredinţând domniei voastre acestă nacă, doresc să vă atrag, în mod deosebit, atenţia asupra importanţei comenzii domniei voastre şi asupra valorii vasului. Subliniez, pentru domnia voastră, instrucţiunile companiei cu privire la grija pentru navă şi vieţile pasagerilor.

Navigaţia în condiţii de deplină securitate a vasului trebuie să fie, în orice împrejurare, prima prioritate. Vă recomand să nu vă asumaţi nici un risc care ar putea avea drept rezultat un accident. Siguranţa vieţilor şi a valorilor încredinţate grijii dumneavoastră trebuie să reprezinte principiul fundamental după care urmează să vă conduceţi. Şi nu trebuie să se facă nici un fel de economie de timp cu riscul unui accident.

Nu pot sublinia îndeajuns dorinţa mea ca aceste instrucţiuni să fie îndeplinite ad litteram. Este de dorit ca toţi ofiţerii de sub comanda dumneavoastră să aibă în minte acest lucru şi să fie atenţionaţi în mod special de domnia voastră. În plus, toţi cei aflaţi la bord îşi vor da silinţa pentru a-i satisface şi a-i mulţumi pe patronii companiei.”

Empress of Ireland stă şi acum pe fundul fluviului St. Lawrence, la o adâncime de 50 de metri.