Revolta de pe Bounty

Revolta de pe Bounty a avut loc la bordul navei marinei britanice HMS Bounty la 28 aprilie 1789, și a fost apoi popularizată și amintită de mai multe cărți, filme, cântece populare, dintre care multe au modificat semnificativ evenimentele. Revolta a fost condusă de Fletcher Christian împotriva ofițerului comandant, William Bligh. Conform majorității relatărilor, marinarii au fost atrași de perspectiva unei vieți idilice pe insula Tahiti din Pacific, fiind, in acelasi timp, indignați de presupusa cruzime a căpitanului lor.

Revolta de pe Bounty

Marinarii răsculaţi gonindu-l pe lt. Bligh şi pe unii ofiţeri şi membri ai echipajului de pe HMS Bounty la 28 aprilie 1789. Pictor:  Robert Dodd

HMS Bounty

Optsprezece răsculați l-au izgonit pe căpitanul Bligh și pe majoritatea celor loiali lui pe o ambarcațiune mică. Răsculații s-au stabilit apoi în 1789, unii în Tahiti, alții pe insula Pitcairn, împreună cu băștinașii cu care se împrieteniseră. Vasul Bounty a fost ars in 1790 pentru a evita detectarea și a preveni dezertarea. Descendenții unora dintre răsculați încă mai trăiesc pe Pitcairn.

După ce Bligh și echipajul său de 18 oameni au efectuat o călătorie lungă și plina de evenimente în mica ambarcațiune, spre Timor în Indiile Orientale Olandeze, el s-a întors în Anglia și a raportat revolta.

La 7 noiembrie 1790, HMS Pandora, sub comanda căpitanului Edward Edwards, a fost trimis la să caute vasul Bounty și pe răsculați. Au fost prinsi doar rasculatii de pe Insula Tahiti, Insula Pitcairn avand coordonatele gresite pe hartile de atunci. După esuarea navei HMS Pandora si alte peripetii, echipajul si rasculatii au ajuns în Marea Britanie, cei zece rasculati rămași în viață fiind judecați de un tribunal militar naval. În sentința dată la 18 septembrie 1792, patru oameni identificați de Bligh ca fiind nevinovați au fost achitați. Doi au fost găsiți vinovați, dar au fost grațiați; unul dintre aceștia a fost Peter Heywood, care a ajuns el însuși căpitan de vas; al doilea a fost James Morrison care și-a continuat și el cariera navală și a murit pe mare. Altuia i s-a comutat sentința din cauza unei prevederi legale, după care a fost și el grațiat. Ceilalți trei au fost condamnați și au fost spânzurați la bordul vasului HMS Brunswick la 29 octombrie 1792. În alt proces, atât Bligh cât și Edwards au fost judecați de o curte marțială pentru pierderea navelor, HMS Bounty  si  HMS Pandora (procedură declanșată automat conform legislației maritime britanice). Ambii au fost achitați.

Fletcher Christian a fost ucis pe Insula Pitcairn in 1793.

Dupa cele doua procese, Bligh și-a reluat cariera navală și a ajuns până la rangul de viceamiral.

Hartă ce prezintă mişcările lui Bounty în Oceanul Pacific, 1788–1790      – cu rosu: Călătoria lui Bounty în Tahiti şi până la locul revoltei, 28 aprilie 1789      – cu galben: Mişcările lui Bounty după revoltă, sub comanda lui Christian      – cu verde: Cursul călătoriei cu barca a lui Bligh până la Coupang

Nava fusese achiziționată de Marina Regală în scopul unei singure misiuni experimentale: urma să se deplaseze în Tahiti, să culeagă arbori de pâine și să-i transporte în Indiile Orientale în speranța că vor fi acomodați acolo și că vor deveni o sursă ieftină de hrană pentru sclavi.

Localnicii de pe Insula Pitcaim sărbătoresc la 23 ianuarie Ziua Bounty, comemorarea arderii în 1790 a vasului Bounty.

In ianuarie 1957, Luis Marden a descoperit epava lui Bounty. După ce a descoperit o cârmă a vasului într-un muzeu din Fiji, el a facut scufundări lângă Insula Pitcairn, unde fusese găsită cârma, descoperind astfel rămășițele vasului. Ulterior, el l-a consiliat pe Marlon Brando privind rolul lui Fletcher Christian în filmul din 1962 intitulat Revolta de pe Bounty.

 William Bligh în 1814

Ecranizarea cu Marlon Brando in rol principal