Ucraina a pierdut controlul gazelor din Marea Neagra. Exista solutii energetice pentru Romania?

Ucraina a pierdut controlul asupra zăcămintelor de gaze din Marea Neagră, care ar putea reveni gigantului rus Gazprom. Declaraţia de independenţă, votată de Parlamentul din Crimeea, se referă şi la platoul continental şi la zona economică exclusivă. Una dintre primele decizii luate de noile autorităţi separatiste după referendumul de duminică a fost de a naţionaliza societatea locală pentru extracţia de hidrocarburi Chornomornaftogaz, o filială a operatorului public ucrainean Naftogaz.

  .

Cu circa 4.000 de angajaţi, compania exploatează 17 zăcăminte, dintre care 11 de gaze naturale, două de petrol şi patru de gaz condensat, dispunând de 13 platforme offshore, în Marea Neagră şi Marea Azov. Licitaţia pentru privatizare va fi lansată rapid şi Gazprom şi-a exprimat deja interesul. Reprezentanţii puterii locale au instalat deja oamenii lor la conducerea companiei, escortaţi de persoane cu arme automate. Chornomornaftogaz a produs în 2013 circa 1,6 miliarde metri cubi de gaze naturale, adică mai mult de 5% din producţia ucraineană. Aceasta reprezintă o creştere de 40% faţă de 2012 şi un volum suficient pentru a asigura consumul Crimeei.

Pierderea este mult mai dureroasă pentru Kiev, care în ultimii ani şi-a multiplicat iniţiativele pentru a-şi reduce dependenţa de importurile de gaze din Rusia. Resurse financiare semnificative au fost alocate pentru modernizarea companiei, care îşi propunea să dubleze producţia de gaze până în 2015 şi să construiască gazoducte în partea de sud a Ucrainei. Un alt proiect al autorităţilor ucrainene în Marea Neagră, anunţat în septembrie 2013, cu prilejul Adunării Generale a ONU, este marcat de eşec, odată cu retragerea grupului anglo-olandez Shell de la negocierile privind exploatarea gazelor naturale dintr-un zăcământ situat în nord-vestul Mării Negre. Un alt investitor principal în acest zăcământ situat în apropiere de România, compania americană ExxonMobil, a suspendat de asemenea discuţiile până la o revenire la normal a situaţiei. Astfel, noua putere de la Kiev ar putea să fie constrânsă să cumpere de la Gazprom gaze extrase de Chornomornaftogaz, la un preţ ridicat.

Pentru Gazprom, producătorul de hidrocarburi din Crimeea nu reprezintă mare lucru. Valoarea sa este estimată de analişti între 500 şi 800 milioane de dolari, iar profitul generat în primele nouă luni ale anului 2013 se cifrează la puţin peste 25 miliarde de dolari. Producţia şi rezervele sale reprezintă doar 0,5% din cele ale gigantului energetic rus.

Grupul anglo-olandez Shell nu mai face parte din consorţiul care urmează să exploateze gaze naturale în nord-vestul Mării Negre, pe platoul continental al Ucrainei, după ce compania s-a retras din acest proiect în luna ianuarie. Participarea altor doi membri din consorţiu, compania americană ExxonMobil şi OMV Petrom, este la rândul lor incertă.

Shell spera ca acordul să fie semnat în 2012 sau 2013, dar nu a fost posibil, iar grupul a decis din acest motiv să îşi orienteze eforturile şi capitalul către alte proiecte.

În septembrie anul trecut, preşedinţia de la Kiev anunţa un acord preliminar de partajare a producţiei între Shell, ExxonMobil, operatorul ucrainean Nadra Ukraini şi grupul român OMV-Petrom, în sectorul Skifska din Marea Neagră, cu obiectivul de a produce 8-10 miliarde de metri cubi de gaze pe an.

Proiectul implica investiţii de 735 milioane de dolari. Zăcământul Skifska este localizat în largul coastelor Ucrainei, la limita cu apele teritoriale ale României, zonă în care ExxonMobil şi OMV-Petrom caută la rândul lor gaze naturale.

Asocierea Shell – Exxon Mobil – Nadra Ukraini – OMV Petrom, urma să plătească statului ucrainean 300 de milioane de dolari pe an pentru licenţă. Aceasta le-ar da dreptul să încaseze o parte din producţie, timp de 50 de ani. Potrivit estimărilor ministerului ucrainean al Mediului şi Resurselor naturale, zăcământul dispune de 200-250 miliarde metri cubi de gaze. La un preţ de aproximativ de 200 de dolari mia de metri cubi, valoarea zăcământului este de 50 miliarde de dolari, aici nefiind incluse costurile de exploatare. La licitaţia iniţială a participat şi compania rusă Lukoil, fără succes însă. În cazul zăcământului învecinat Foroska, situat mai la vest, scos şi acesta la licitaţie tot în 2012, statul ucrainean nu a primit nici o ofertă.

Cât priveşte viitorul ExxonMobil şi al OMV Petrom în proiect, acesta nu este clar. Grupul este în continuare interesat să obţină licenţe pentru proiecte de explorare în sectorul ucrainean al Mării Negre, grupul nefiind de partea nimănui în ceea ce priveşte disputa din Ucraina.

Exxon a cumpărat drepturile pentru blocul Skifska din largul coastelor Ucrainei după descoperirea din 2012 a zăcământului Domino, din apele teritoriale româneşti. OMV Petrom şi ExxonMobil au anunţat în 2012 o descoperire semnificativă de gaze în Marea Neagră, estimările preliminare plasând zăcământul de gaze naturale la 42-84 miliarde metri cubi, care echivalează cu de 3-6 ori consumul anual al României. Până la decizia din noiembrie anul trecut a fostului preşedinte Viktor Ianukovici de a se apropia de Moscova în detrimentul Uniunii Europene, autorităţile de la Kiev au încercat să reducă dependenţa ţării de gazele ruseşti, prin mai multe proiecte, în special în domeniul gazelor de şist şi cel al Shell şi ExxonMobil din Marea Neagră.

Imediat după alipirea Crimeii la Rusia, Gazprom s-a şi prezentat pe ţărmul Mării Negre. Gigantul energetic rus Gayprom caută acces la resursele de ţiţei şi gaze naturale din apele teritoriale ale Crimeii, ca teritoriu al Rusiei. Parlamentul regiunii, care a refuzat să recunoască noul guvern ucrainean a stabilit că zona alipită la Rusia include platoul continental şi zona economică exclusivă din Marea Neagră, aferentă acesteia. Aproximativ 1,5 miliarde metri cubi de gaz metan sunt extrase anual din Crimeea.

Transferul exploatărilor de gaz din mâna statului ucrainean către Rusia nu este însă atât de simplă şi presupune câţiva paşi. Una dintre primele decizii ale autorităţilor separatiste din peninsulă după referendumul de duminică a fost să “naţionalizeze” compania locală Ciornomornaftogaz – care extrage petrol şi gaze din Marea Neagră, filială a operatorului public ucrainean Naftogaz. Compania exploatează 17 zăcăminte, dintre care 11 de gaze naturale, două de petrol şi patru de gaz condensat şi dispune de 13 platforme offshore, în Marea Azov şi în Marea Neagră. Compania are peste 4.000 de angajaţi.

Confiscată de la ucraineni, compania urmează să fie vândută prin „licitație”, cel mai probabil, ruşilor. „Privatizarea” companiei va fi lansată în scurt timp și bineînțeles că gigantul „politico-economic”Gazprom şi-a manifestat deja interesul.

Încă de la preluarea conducerii, reprezentanţi ai puterii locale pro-ruse au venit însoţiţi de persoane înarmate, dar și de reprezentanţi ai Gazprom.

Compania Ciornomornaftogaz a produs 1,6 miliarde de metri cubi de gaze în 2013, ceea ce înseamnă peste 5% din producţia Ucrainei. De asemenea, aceasta reprezintă o creştere cu 40%, în raport cu 2012 şi un volum suficient pentru a asigura necesarul de consum al Crimeii.

Analiștii Institutului de studii energetice din Kiev consideră că nu este vorba despre “pierderi critice” pentru Ucraina. Tot gazul extras de companie ajungea oricum la consumatorii din Crimeea, ceea ce înseamnă că locuitorii din estul Ucrainei nu vor fi afectaţi.

Pierderea este mai dureroasă pentru Kiev este din punct de vedere simbolic, mai ales că, în ultimii ani, Ucraina şi-a intensificat eforturile în vederea reducerii dependenţei de importurile de gaze din Rusia. Astfel, sume mari au fost investite în modernizarea echipamentelor companiei, care avea drept scop dublarea producţiei până în 2015, dar şi pentru construirea de noi gazoducte spre sudul Ucrainei. În consecinţă, Kievul ar putea fi nevoit să cumpere de la Gazprom la un preţ ridicat gazele extrase de compania Ciornomornaftogaz.

Analiştii anticipează însă proceduri complicate la Curtea internaţională de Arbitraj în vederea contestării proprietăţii asupra companiei, ţinând cont de statutul contestat al Crimeii şi de faptul că Occidentul refuză să recunoască alipirea la Rusia.

Pentru Gazprom, producătorul de hidrocarburi din Crimeea reprezintă doar o mică parte. Valoarea companiei este estimată de analişti la o sumă între 500 şi 800 de milioane de dolari, cu mult mai puţin decât cele 25 de miliarde obţinute de compania rusă în primele nouă luni are anului 2013. În plus, producţia şi rezervele de care dispune reprezintă doar 0,5 la sută din cele ale Gazprom.

Ucraina riscă să piardă o reducere semnificativa pentru gazele naturale importate din Rusia, ca urmare a revizuirii acordului dintre Moscova și Kiev cu privire la staționarea flotei rusești în Crimeea. Scumpirea gazului ar reprezenta o lovitura puternică pentru Ucraina, a cărei economie se află într-o stare critică, ce riscă să se înrăutățească pe fondul exacerbării crizei politice. Daca Kievul va pierde reducerea de 100 de dolari la 1.000 de metri cubi de gaze, va plăti pana la 480 de dolari, mai mult decât orice alt client din Europa al Gazprom.

La scurt timp după preluarea conducerii în 2010, fostul președintele Vicktor Ianukovici a acceptat să extindă contractul de închiriere a bazei din Sevastopol, pentru flota ruseasca. Contractul urma să expire în 2017 și a fost prelungit pentru 25 de ani de la aceasta dată, pană în 2042. In schimb, Moscova a acceptat sa reducă prețul pentru gazele livrate de Gazprom în Ucraina cu 100 de dolari la 1.000 de metri cubi. Însă acum Crimeea a devenit parte din Rusia, iar aceste acorduri urmează să fie revizuite. Din punct de vedere legal, flota se afla acum într-o regiune a Rusiei, nu în Ucraina, deci acordurile vor fi supuse revizuirii.

Romaniaeste de părere că nu ar trebui să se îngrijoreze în cazul în care Rusia va decide sa sisteze furnizarea gazului natural către Ucraina, țară-tranzit pentru aceasta resursă către statele europene. Bulgaria a precizat că țara lor deține rezerve pentru doua luni de zile, în cazul unui astfel de scenariu extrem. În principiu, România nu ar avea nicio problemă, pentru că are o  producție interna gaze, chiar dacă ele nu vor ajunge la infinit. Dacă Rusia va închide gazul, atunci asta va fi un impuls ca europenii sa găsească diverse alte rezerve de gaz, fie în offshore, fie neconvenționale sau clasice.

În România, operatorul tehnic al Sistemului National de Transport gaze naturale – Transgaz, are în acest moment în depozitele de înmagazinare o cantitate de 800 milioane mc de gaze naturale. Mai mult, consumul actual e de aproximativ 34-36 milioane mc/zi și este acoperit în cea mai mare parte din producția interna, care este de aproape 31 milioane mc/zi, diferența fiind completata prin extracția din depozite și din importul curent.

La momentul actual, în cazul unei potențiale crize energetice determinată de sistarea exporturilor de gaze naturale ale Federației Ruse către Europa, Romania își poate acoperi consumul, fără a avea o necesitate suplimentara de import gaze naturale.Din cantitatea totală de gaze naturale din depozite, 753,91 milioane de mc sunt înmagazinate în unitățile deținute de Romgaz, reprezentând29% din stocul inițial de la începerea ciclului de extracție 2013-2014. Romgaz, cel mai mare operator de depozite subterane de înmagazinare a acestei resurse din tara noastră, având o cota de peste 90% din aceasta piață, are șase depozite de înmagazinare, în care poate stoca 2,76 miliarde metri cubi de gaze, aproape jumătate din producția anuala a companiei. Și alte grupuri petroliere dețin astfel de unități, unul dintre ele fiind Petrom.

Totuși, o analiză realizată de London School of Economics arată că Romania se află printre țările care ar suferi cel mai semnificativ impact în cazul în care Rusia ar decide sa sisteze exporturile de gaze prin Ucraina. Bulgaria este singura țară ale căror facilitați de stocare a gazelor nu vor fi suficiente pentru a înlocui importurile prin Ucraina, în timp ce Romania nu are astfel de facilitați, astfel încât nu va putea ajuta Bulgaria. În schimb, Romania ar avea acces la stocurile Ucrainei, însă acest lucru nu este garantat. Macedonia depinde exclusiv de tranzitul prin Bulgaria pentru a avea acces la rezervele de gaze ale Rusiei. Prin urmare, Bulgaria, Romania și Macedonia se vor confrunta cu deficiente semnificative în ceea ce privește importurile de gaze, se precizează în analiza London School of Economics. 

Grupul OMVa fost impulsionat de descoperirile recente din zona Neptun, astfel că a realizat prospecții în Khan Asparuh/Bulgaria, iar primele foraje în acest perimetru din Marea Neagra ar urma sa fie facute în perioada 2015-2017. La mijlocul anului 2012, un consorțiu format din francezii de la Total, austriecii de la OMV și spaniolii de la Rapsol a obținut concesiunea blocului Khan Asparuh din Marea Neagra, pentru petrolși gaze naturale, timp de 5 ani. În acest proiect va fi investită suma de un miliard de euro. Totuși, Bulgaria este reticentă în ceea ce privește zăcământul din Khan Asparuh, având în vedere că încă nu a fost confirmată existența unor rezerve bogate.

Româniapoate extrage gaze naturale din Marea Neagra începând cu 2018-2020, iar companiile Chevron și Exxon Mobile sunt "determinate să valorifice licențele primite de la statul român". Dacă va fi unul de succes, proiectul va conduce la creșterea consumului de gaze naturale din resurse proprii ale Bulgariei, care momentan se afla la un nivel foarte scăzut, de 6-10% din total și ar putea reduce dependența țării de importuri. Anunțul vine după ce Petromși Exxon Mobil au estimat ca în perimetrul Neptun din Romania ar putea fi intre 42 și 64 miliarde de metri cubi de gaz, potențialul de extracție fiind de 6,5 miliarde pe an. 

Daca lucrurile se înrăutățesc, păcura și cărbunele pot substitui gazele naturale la producția locala de electricitate. Ideea este întărita de reprezentanții Transgaz, care considera ca ar putea fi câteva probleme abia în sezonul rece viitor. În perioada imediat următoare nu se prevede o necesitate de import de gaze naturale, Romania putând înregistra un deficit de gaze naturale doar în iarna viitoare.

Romania este pe locul trei în UE în topul țărilor cu cea mai redusă dependență energetică, iar consumul de gaze naturale are un profil sezonier ridicat, astfel ca se poate baza în totalitate pe resursele interne pentru acoperirea cererii de consum.{jcomments on}