Tipuri de Veliere – Clasificare si comparatie

Dacă ne referim la destinaţia velierelor, acestea se împart în veliere de concurs, de croazieră-concurs, de croazieră (turistice) şi de agrement. După modul de contrabalansare a înclinării şi a derivei din timpul marşului cu vele, deosebim trei tipuri de veliere:

• iahturi cu chilă, la care momentul de redresare este produs în principal de lest, iar antideriva se datorează chilei-derivor;
• bărci cu derivor, la care momentul de redresare se realizează prin efectul combinat al stabilităţii de formă şi deplasării echipajului în bordul din vânt, iar forţa transversală cu ajutorul derivorului retractabil;
• veliere multicorp, cu stabilitate transversală iniţială mare datorită corpurilor laterale distanţate, forţa transversală fiind generată fie de corpuri, fie de un derivor amplasat în zona chilei sau derivoare aşezate în borduri.

Dacă ne referim la greement, în funcţie de numărul de catarge şi de vele, deosebim următoarele tipuri de veliere

• kat, navă cu un catarg şi cu o singură velă;
• sloop, navă cu un catarg şi două vele;
• tender, navă cu un catarg şi trei vele;
• iolă, navă cu două catarge (al doilea catarg este amplasat în pupa axului cârmei şi poartă o velă cu suprafaţa de 10 … 12% din suprafaţa velaturii totale);
• katch, navă cu două catarge, cu vela din pupa amplasată în prova axului cârmei şi având o suprafaţă de 20 … 25% din suprafaţa velaturii totale;
• goeletă, navă cu două sau mai multe catarge cu velatură latină (la goeleta cu două catarge, vela de pe catargul prova are suprafaţa mai mare decât vela pupa).

Velierele de concurs se împart pe clase, conform regulilor de clasificare sportivă. Sunt cuprinse în aceeaşi clasă veliere apropiate, sau comparabile sub aspectul calităţilor de marş.

                Majoritatea iahturilor moderne de concurs şi a bărcilor cu derivor fac parte din clasa navelor monotip. Ele se construiesc după desene identice, respectându-se strict regulile de construcţie şi măsurare care le asigură identitatea formei corpului, a dimensiunilor velelor şi a  caracteristicilor de greutate pentru fiecare clasă.

                Velierele din clasele libere au restricţii mai puţin severe. De obicei, pentru acestea se limitează dimensiunile principale, suprafaţa velaturii, unele elemente de compartimentare a corpului şi dimensiunile elementelor principale de osatură. Constructorul are libertatea de a-şi alege formele şi elementele de rigidizare.

                În tabelul de mai jos sunt prezentate dimensiunile orientative ale iahturilor de croazieră-concurs:

Principalele caracteristici şi amenajări ale unor tipuri de veliere

                                IAHTURI

                În funcţie de amplasarea şi modul de fixare a chilei, iahturile se împart în trei grupe:

• cu o singură chilă fixată în planul diametral;
• cu două chile de gurnă;
• cu partea inferioară retractabilă

Iahturile cu o singură chilă sunt cele mai răspândite. Din această categorie fac parte toate iahturile de concurs şi de croazieră-concurs.

Masa chilei lestate este de 25 … 45% din deplasament. Dacă linia chilei este lungă, pentru asigurarea antiderivei eficiente aria suprafeţei de derivă este 1/5 din aria suprafeţei velaturii, iar în cazul chilei-derivor raportul este 1/12.

                Iahturile cu două chile de gurnă şi iahturile cu partea inferioară retractabilă reprezintă o grupă intermediară între iahturi şi bărci cu derivor şi se utilizează mai ales în ţările cu ieşire la mări şi oceane.

                Adâncimile variabile din zonele cu flux şi reflux, vântul şi valurile puternice, impun necesitatea construirii unor iahturi cu pescaj limitat şi cu calităţi de seakeeping ridicate, care să se folosească în zone cu adâncime limitată.

                Bărci cu derivor

În funcţie de destinaţie şi construcţie, bărcile cu derivor se împart în bărci de concurs, de croazieră şi de agrement.

Majoritatea bărcilor cu derivor pentru concurs, fac parte din clasele monotip.

Bărcile de croazieră sunt proiectate pentru călătorii de lungă durată. Confortul lor este mai modest în comparaţie cu cel al iahturilor cu chilă, corespondente.

Bărcile de agrement au corpul fără cabină, deschis sau puntit în prova şi se pretează la remorcare auto şi chiar la transport pe portbagajul auto.

În funcţie de dimensiuni, bărcile cu derivor se deplasează în zone de navigaţie interioare, cu ieşire la zonele de litoral marin învecinat.

Din punct de vedere constructiv, sub aspectul instalării derivorului, deosebim bărci cu derivor tip cuţit (care se introduce în puţul derivorului) şi cu derivoare rotative (rabatabile).

Derivoarele de tip cuţit sunt mai simple din punct de vedere constructiv, dar mai puţin sigure, deoarece şocurile provocate de acţiunea apei pot conduce la distrugerea derivorului şi a corpului.

Derivoarele rotative laterale sunt mai sigure, dar au o construcţie mai complicată şi ocupă un volum mai mare din corp, fiind folosite în principal la bărcile de croazieră.

De obicei, aria medie a suprafeţelor derivorului reprezintă 1/25 din aria suprafeţei velaturii. La derivoarele profilate acest raport este 1/40, iar la cele metalice, compuse din sectoare, este 1/20.

Masa derivorului nu influenţează mult stabilitatea navei. La alegerea materialului derivorului se are în vedere asigurarea rezistenţei sale structurale. Derivoarele se construiesc din oţel, aliaje uşoare şi lemn. În locul derivorului se poate folosi o chilă grea, retractabilă, numai dacă masa derivorului reprezintă peste 25% din deplasament.

Bărcile cu derivor pentru croazieră, din clasa T, se folosesc pentru curse de lungă durată. Ele au performanţe bune de seakeeping. Tehnologia de construcţie se bazează pe utilizarea învelişului din şipci, sau din placaj, navele având gurnă rotundă, sau ascuţită.

Stabilitatea statică a bărcii cu derivor se măreşte suplimentar cu ajutorul lestului metalic fixat în interiorul corpului, în zona chilei.

Învelişul din placaj rezistent la apă este întărit de osatura longitudinală.

Din osatura longitudinală mai fac parte şi stringherii întăriţi pe liniile gurnelor şi pe chila navei.

                 Veliere multicorp

Cele trei tipuri de veliere reunite în această grupă (catamaranele, trimaranele şi velierele cu flotor) se evidenţiază prin numărul de corpuri, rapoartele între dimensiuni şi particularităţile de exploatare.

Catamaranele au două corpuri identice ca dimensiuni şi forme, cuplate prin legături transversale. Trimaranele sunt alcătuite dintr-un corp principal şi două corpuri laterale. Velierele cu flotor sunt mai puţin cunoscute şi se mai numesc şi veliere “proa”. Flotorul se amplasează permanent în bordul din vânt, sau în cel de sub vânt, al corpului principal. Velierele prova cu flotorul în vânt se mai numesc “prova de Pacific”, sau “prova zburător”. Flotorul lateral joacă rol de contragreutate şi asigură echilibrul navei pe vânt puternic. Velierele proa cu flotorul în bordul de sub vânt se mai numesc “prova de Atlantic”, iar flotorul creează un moment de redresare suplimentar datorat forţelor de împingere ce apar la imersarea flotorului.

Velierele multicorp se utilizează ca nave de concurs, de croazieră şi de agrement. Velierele de dimensiuni mici şi medii se execută, deseori, în variantă demontabilă, fapt care simplifică problema transportului.

Masa mai mică faţă de trimaran şi manevrabilitatea mai bună faţă de velierul cu flotor au asigurat catamaranului o superioritate incontestabilă în cursele pe distanţe olimpice. Ca navă de croazieră, catamaranul este sub nivelul trimaranului, în ceea ce priveşte confortul.

Suprastructura cu forme aerodinamice nu creează rezistenţă la înaintare mare. Corpurile sunt executate din fibră de sticlă. Pentru traversa prova s-a folosit un profil tubular cu secţiune aerodinamică. Celelalte legături transversale sunt executate din placaj şi acoperite cu fibră de sticlă.

Forţa transversală de antiderivă este produsă de derivoarele laterale, montate în bordurile exterioare ale ambelor corpuri. Velierul Hewcat poate dezvolta o viteză de până la 10 noduri, pe vânt de 5^º Beaufort şi valuri moderate.

Volumul mare al corpului central al trimaranului oferă posibilitatea de a se amenaja încăperi de locuit confortabile. În consecinţă, velierele de acest tip sunt utilizate în special pentru croazieră şi croazieră-concurs.

Velierele cu flotor se construiesc, în principal, pentru realizarea unor recorduri de viteză pe trasee speciale (inclusiv transoceanice).

Forţa transversală de antiderivă este asigurată de către corpurile laterale, asimetrice în plan. Acestea se montează înclinat faţă de  corpul central, astfel încât, la  un  unghi de  înclinare transversală de 15^º realizează o poziţie verticală.

Velierul cu flotor este destinat navigaţiei de lungă durată în largul mării, cu un echipaj de 2 … 3 persoane, la un nivel minim de confort. Catargul rotativ şi şina în formă de arc de cerc permit manevrarea rapidă a velelor.