Energie eoliana offshore. Noi tehnologii.

Instalarea unei turbina eoliene plutitoare experimentale la aproximativ 20 de kilometri în largul coastei japoneze din zona sinistrată a centralei nucleare Fukushima Daiichi, marchează primul pas spre construirea celei mai mari ferme eoliene offshore din lume. Japonia se confruntă încă cu provocări imense, deoarece își propune să stimuleze surse de energie regenerabile, în urma celui mai mare dezastru nuclear.

Turbina eoliană este prima structură eoliană plutitoare din lume, fiind destinată deblocării utilizării energiei eoliene offshore în apele de adâncime. O astfel de tehnologie ar putea ajuta Japonia să folosească energia vântului, care este estimată la aproximativ 1570 GW – putere mai mare de cinci ori decât capacitatea actuală de companiilor de energie din Japonia. Energia eoliană este considerată vitală pentru identificarea de surse alternative de energie, în urma dezastrului nuclear de la Fukushima. Proiectul de la Fukushima va ajuta regiunea Fukushima și Japonia, spre reorientarea către utilizarea surselor regenerabile de energie.

Tradiționala turbină eoliană turn, fixată pe fundul mării, devine prea scumpă pentru a fi instalată în ape mai adânci de 50 de metri, acest aspect fiind o mare problemă pentru Japonia, din cauza coastei sale înconjurată de un platou continental cu adâncimi variind între 50 și 200 m. Dar o turbina eoliana plutitoare și o substație cu mai multe ancore uriașe fixate pe fundul mării, pot funcționa în aceste ape mai adânci.

Mai mult decât atât, fermele eoliene offshore pot folosi vânturile medii mai mari în comparație cu cele de la uscat, vitezele fiind cuprinse între 7,4 și 9 m/s, față de mai puțin de 4,3 metri pe secundă pe uscat.

Primul prototip al turbinei eoliene de la Fukushima a rezistat deja unui cutremur, tsunamiurilor mici și taifunuri din luna octombrie, turbina și stația începând operarea în luna noiembrie. Cabluri submarine conectează turbina de 2MW la același rețea de electricitate care leagă și centrala nucleară Fukushima Daiichi. Guvernul Japoniei a investit 226 milioane dolari pentru instalarea primei turbine prototip și două turbine eoliene suplimentare de 7 MW. În cazul în care testarea reușește, un consorțiu privat, care include firme cum ar fi Marubeni, Mitsubishi, Hitachi și alții, a semnat să plătească pentru instalarea completă a 140 de turbine eoliene plutitoare.

În final, ferma eoliană de 1GW planificată la finalizare în 2020, ar genera aceeași putere ca și un reactor nuclear mare, care ar putea contribui cu aproximativ 7 % din obiectivul Prefecturii Fukushima de a folosi 100 % din energie, din surse regenerabile până în 2040. Japonia poate folosi în cele din urmă energie eoliană offshore, pentru a satisface o treime din nevoile de energie ale națiunii.

Energia eoliană contribuie astăzi doar cu 0,9 % (2,6 GW) din capacitatea totală de energie a Japoniei. Japonia nu are mare potențial de energie eoliană offshore, deoarece îi lipsesc la coastă apele de mică adâncime, adâncimi de exploatare pentru fermele eoliene offshore în Europa.

Proiectul folosește diferite tehnologii pentru a stabiliza turbinele pe valurile oceanului. Platforma Fukushima are în compunere trei tancuri de flotabilitate, aranjate într-un triunghi în jurul turbinei.

Norvegia a instalat prima sa turbină plutitoare “Hywind” în anul 2009, urmată de turbinele semi-submersibile“Windfloat” din Portugalia, în anul 2011. Proiectul Fukushima din Japonia este prima stației plutitoare din lume care conține echipamentul electric necesar pentru a face transferul energiei de la turbine până la mal.

Japonia se confruntă în continuare cu provocări mari, cum ar fi marea agitată, care face ca întreținere fermelor eoliene să fie dificilă. Există și alte obstacole referitoare la creșterea costului unor astfel de operațiuni sau protestele privind dreptul la pescuit. Studiile au arătat că, odată ce turbinele sunt mai departe de 16 sau 20 km de țărm, ele par a fi simple puncte pe orizont sau poate chiar invizibile, afectarea vizuală fiind minimă. {jcomments on}