Faimosul Capitan Cook
În literatură și cinematografie, viața pe mare în secolul XVIII – epoca faimosului Căpitan Cook – este reprezentată ca fiind foarte dificilă. Însă istoricul britanic Andrew Lambert a făcut lunga călătorie spre Australia pe o replică a navei lui Cook, Endeavour, și spune că viața în Royal Navy, în secolul XVIII, nu era atât dură precum am crede.
O viață de suferințe?
În imaginarul colectiv, viața pe mare în secolul al XVIII pare a fi una foarte grea, plină de suferințe, ca într-un lagăr de concentrare plutitor în care membrii echipajului sunt munciți până la epuizare, pedepsiți și bătuți foarte des, înfometați și terorizați să-și îndeplinească sarcinile, toate astea într-o stare de sănătate precară, căci bolile sunt foarte răspândite. Însă cei care au făcut călătoria modernă pe Endeavour spun că nu toate elementele acestei imagini sunt realiste și reprezentative pentru ce se întâmpla în secolul XVIII, căci cercetările istorice arată cu totul altceva.
Mâncarea pe navă în vremea căpitanului Cook consta în carne uscată, biscuiți și varză acră, cele mai răspândite alimente cu o durată de valabilitate mare. Astăzi am spune că un om nu poate trăi doar cu așa ceva, dar acum trei secole aceste alimente erau destul de apreciate. Fiecare căpitan de navă știa că principala preocupare a echipajului este mâncarea, astfel că el trebuia să se asigure întotdeauna că oamenii săi sunt bine hrăniți: astfel, în Royal Navy ritualul cinei era considerat extrem de important și doar în cazuri urgente oamenilor li se spunea să părăsească masa înainte de vreme (de regulă li se acorda 90 de minute pentru masă). La fel de importante erau și proviziile de rom sau bere, care mențineau echipajul mulțumit.
Una din cele mai mari amenințări la adresa sănătății marinarilor erau bolile cauzate de alimentație. Cea mai întâlnită și periculoasă boală era scorbutul, cauzată de o deficiență de vitamina C, la rândul ei legată de lipsa fructelor și legumelor din alimentația echipajului. Pentru că Royal Navy efectua multe călătorii lungi pe mare, administrația britanică a căutat să găsească un leac pentru scorbut, iar în timpul primei călătorii a căpitanului Cook s-au făcut mai multe experimente în acest sens (folosirea verzei acre sau a extractului de malț). Chiar dacă aceste soluții nu au fost confirmate de medici, Cook a reușit să călătorească în jurul lumii în 1768-1771 fără ca vreunul din marinarii săi să moară de scorbut.