Autentificare

Istorie navala Istorie navala

Povestea navei de război japoneze Yamato, cel mai mare cuirasat din istorie

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Autor: Alexandru Danilov 

Pentru a câştiga supremaţia navală în Oceanul Pacific în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Japonia s-a gândit să construiască o nouă navă de război, care să fie cea mai mare şi mai puternică din istorie. Aşa au apărut  cele două cuirasate din clasa Yamato: cuirasatul Yamato şi nava ei soră, Musashi.  Yamato era echipat cu 9 tunuri de 460 mm montate pe 3 turele şi avea o lungime de 263,2 m, cu un deplasament maxim de 72800 de tone. Rezultatul războiului naval din Pacific nu a fost hotărât însă de cuirasate, ci de portavioane. Astfel, japonezii au irosit resurse enorme pentru construcţia acestor nave masive.

Construcţia cuirasatului Yamato

Matila Ghyka (Matila Costiescu), ofiter de marina, diplomat, estetician, scriitor, matematician, inginer si istoric roman.

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

S-a întâmplat în 14 iulie1965: A murit Matila Ghyka (Matila Costiescu), ofiţer de marină, diplomat, estetician, scriitor, matematician, inginer şi istoric român. (n. 13.09.1881).Matila Costiescu Ghyka (n. 13 septembrie 1881, Iaşi, d. 14 iulie 1965, Londra) a fost un ofiţer de marină, diplomat, estetician,scriitor, matematician, inginer şi istoric român. A intrat în diplomaţie în 1909, ajungând la rangul de ministru plenipotenţiar. A demisionat din serviciul diplomatic în momentul numirii generalului Ion Antonescu ca prim-ministru. După război a fost profesor de estetică la două universităţi din Statele Unite ale Americii. Este cunoscut în principal pentru lucrările sale privitoare la numărul de aur şi proporţiile ideale în artă şi în natură.Tatăl său, Matila Costiescu, era ofiţer.

USS Nautilus, primul submarin cu propulsie nucleara din istorie - preluare din Historia.ro

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Propulsia nucleară a submarinului USS Nautilus(SSN-571) a marcat o nouă etapă în istoria ingineriei navale. USS Nautilus era submarin în adevăratul sens al cuvântului şi nu un simplu submersibil aşa cum au fost submarinele diesel care l-au precedat. Submarinele cu propulsie nucleară, spre deosebire de submarinele diesel care au nevoie să iasă la suprafaţă pentru a se alimenta cu energie ,pot petrece o perioadă foarte lungă de timp în imersiune.  Reactorul nuclear era o sursă de energie continuă care îi permitea submarinului să rămână mai mult de o lună în adâncuri. USS Nautilus nu a schimbat doar viitorul submarinelor, ci şi cursul viitor al războaielor navale. Submarinul cu propulsie nucleară poate naviga nevăzut pe orice ocean al lumii, acoperind distanţe imense.

 

Posibilitatea de a echipa navele maritime cu propulsie nucleară a fost luată în consideraţie încă din 1939 şi transpusă în planurile inginerilor începând  cu 1947. Au fost demarate studii care să proiecteze o instalaţie de propulsie. Din 1949,  a devenit o certitudine faptul că un submarin cu propulsie nucleară poate fi construit.

Instalaţia de propulsie a noului submarin a combinat o tehnologie veche cu una nouă. Tehnologia veche  avea la bază turbina cu abur folosită până atunci la propulsia navelor. Din folosinţa îndelungată a turbinelor cu aburi s-a ajuns la concluzia că principalelelor  avantaje sunt fiabilitatea şi greutatea mică(în raportul dintre greutate şi lucrul mecanic dezvoltat). Noua tehnologie nucleară era menită să genereze aburul. Reactorul nuclear era mijlocul prin care se putea ţine sub control o reacţie de fisiune nucleară pentru a produce o cantitate optimă de energie termică transferată ulterior unui cazan pentru a genera aburul necesar turbinei ce pune mai departe în funcţiune toate sistemele submarinului.  

Noua tehnologie care utiliza reactorul nuclear ca sursă principală de energie pentru  propulsie şi obţinerea energiei electrice , avea un mare avantaj faţă de tehnologia submarinelor diesel al căror sistem de propulsie  avea nevoie de aer pentru a opera şi pentru a stoca oxidanţii volatili precum perhidrolul. În dezvoltarea reactorului nuclear de pe submarin, inginerii au trebuit să determine ce  tip de fisiune nucleară vor utiliza şi deasemenea să adopte un mod eficient de transfer a energiei termice din miezul reactorului nuclear .

Tipurile de fisiune nucleară includeau fisiunea termică ce utiliza uraniul îmbogăţit şi fisiunea rapidă cu uraniu îmbogăţit şi plutoniu.Diferitele metode de transfer a energiei termice includeau apă sub presiune, gaze sub presiune sau un mediu cu metale lichide.

În final s-a ales un reactor termonuclear cu apă sub presiune. Ameliorarea acestui sistem a dus la apariţia unei  instalaţii de propulsie standard pentru submarine şi nave de suprafaţă.

Noul submarin dezvoltat de SUA era revoluţionar nu doar din punct de vedere al propulsiei nucleare. Turbina cu abur producea o cantitate mare de căldură care trebuia reglată de un sistem de aer condiţionat eficient. Abilitatea submarinului de a sta o perioadă îndelungată sub apă a determinat dezvoltarea unui sistem de purificare a aerului de dioxid de carbon şi îmbogăţirea  sa  cu oxigen. Caracteristicile sonarului s-au schimbat deasemenea deoarece submarinul cu propulsie nucleară nu era destinat să atace de la suprafaţă. Sistemul de navigaţie a fost şi el regândit pentru a deveni independent de metodele clasice care foloseau pentru localizare, poziţia stelelor şi a Soarelui.

În iulie 1951 ,după o serie de experimente ale marinei americane , care au avut ca obiectiv testarea reactorului termonuclear,  Congresul SUA a autorizat construcţia unui submarin cu propulsie nucleară. Proiectarea şi construcţia noului submarin a fost supravegheată de “Părintele Marinei Nucleare”, amiralul Hyman G. Rickover. Proiectul primului submarin cu propulsie nucleară din lume , USS Nautilus, a fost  finalizat pe 12 decembrie 1951 şi pus în execuţie la Şantierul naval General Dynamics Electric Boat Division din Groton(statul Connecticut) la 14 iunie 1952.

Pe 21 ianuarie 1954 ,Nautilus a fost botezat de Prima Doamnă  ,Mamie Eisenhower şi lansat la apă în fluviul Thames din Connecticut.

USS Nautilus în acţiunehttp://www.subguru.com/nautilus/571_cutaway.jpg

Imagine: schiţa lui USS Nautilus

 

USS Nautilus intră în dotarea US Navy la 30 septembrie 1954 sub comanda Viceamiralului Eugene P. Wilkinson.În lunile care au urmat lansării, USS Nautilus a rămas în portul Groton pentru desfăşurarea de teste suplimentare şi pentru echipare.

Pe 17 ianuarie 1955, submarinul USS Nautilus părăseşte portul Groton lansând semnalul istoric”Underway on nuclear power”(tr. În deplasare pe energie nucleară). Submarinul avea 3 punţi , având o lungime 98,4 metri şi un deplasament în imersiune de 4092 de tone. Viteza lui USS Nautilus în imersiune atingea 23 de noduri. Era în schimb foarte zgomotos. Se spune că zgomotul în compartimentul torpilelor era atât de mare încât nu se putea purta o conversaţie altfel decât prin strigăte. USS Nautilus dispunea de şase tuburi lansatoare de torpile . Mai mult de jumătate din spaţiul submarinului era ocupat de reactorul termonuclear şi de camera motoarelor. Compartimentul reactorului găzduia reactorul , conductele cu lichid de răcire, generatorul cu aburi şi sistemul mecanic.

Instalaţia de abur a lui USS Nautilus  a dus şi la îmbunătăţirea vieţii echipajului care număra 105 membri. Echipajul avea o cantitate mare de apă dulce pentru gătit şi uz personal. Faţă de submarinele diesel în care apa dulce era foarte limitată ,submarinul cu propulsie nucleară avea un mare avantaj. În plus ,USS Nautilus beneficia şi de aer condiţionat ,ceea ce a dus la îmbunătăţirea semnificativa a habitatului .

În mai 1955, submarinul american s-a îndreptat spre sud pentru efectuarea unor exerciţii maritime.  Navigând din New London până în Puerto Rico , USS Nautilus a stabiilit recordul pentru cea mai mare distanţa parcursă vreodată de un submarin în imersiune . În acelaşi timp a stabilit şi recordul pentru cea mai mare viteză în imersiune. În următorii doi ani de la această călătorie, submarinul a participat la o serie de experimente care au studiat viteza submarinului în imersiune şi rezistenţa sa . Submarinul american a demonstrat în acelaşi timp faptul că tehnica anti-submarin din respectiva vreme era învechită.

Faima  primului submarin cu propulsie nucleară din lume a crescut o dată cu navigarea pe sub calota glaciară din jurul  Polului Nord în cadrul Operaţiunii Sunshine(1958). Pe 3 august 1958 USS Nautilus ajunge ,pentru prima dată în istoria navală ,la Polul Nord geografic.

Cea mai dificilă zonă pe sub care a trecut submarinul USS Nautilus în voiajul său arctic ,a fost strâmtoarea Bering unde gheaţa se extindea aproximativ 18 metri sub nivelul oceanului. Submarinul american şi-a găsit cu greu spaţiu între gheaţă şi fundul oceanului.

Călătoria arctică a lui USS Nautilus a prefigurat era submarinelor echipate cu rachete balistice.  Pentru  succesul său istoric , submarinul american primeşte din partea preşedintelui Eisenhower distincţia Presidential Unit Citation, pentru prima oară acordată pe timp de pace. După reîntoarcerea în portul natal de la New London, USS Nautilus se alătura în 1960 Flotei a VI a din Marea Mediterană.

Un submarin care a marcat istoria navală

Pe o perioadă de 2 ani, între 1955 şi 1957, submarinul USS Nautilus a parcurs aproximativ 110000km (60000 de mile nautice), potrivindu-se ca anduranţa cu omonimul său , submarinul imaginar Nautilus din romanul de ficţiune al lui Jules Verne , 20000 de leghe sub mări . În acest caz, ştiinţifico-fantasticul a devenit o realitate prin perfomanţa primului submarin  cu propulsie nucleară, USS Nautilus

După ce se alătură Flotei a VI a din Mediterană, submarinul USS Nautilus participă la diverse exerciţii şi teste atât în Mediterană cât şi în Oceanul Atlantic şi Indian.

În 1979 , USS Nautilus face ultimul său voiaj până la Mare Island Navy Yard din California, pentru  a începe procedurile de conservare.  Pe 3 martie 1980 , submarinul este scos oficial din dotarea US Navy. Ca recunoaştere a locului său special în istoria ingineriei navale, submarinul este transformat în navă muzeu, în portul său natal din Gorton.

 

 

Bibliografie

Jim Christley,US Nuclear Submarines:The Fast Attack,Ed.Osprey Publishing,Oxford,2012.

http://www.ussnautilus.org/nautilus/

http://www.subguru.com/nautilus571.htm

http://militaryhistory.about.com/od/shipprofiles/p/ussnautilus.htm

Tragedia navei Mogosoaia

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

1989, 10 septembrie – nava de pasageri „Mogoşoaia“ (pavilion: România, 225 trb., construită în anul 1975) a fost colizionată de împingătorul „Petar Karamincev“ (pavilion: Bulgaria, comandant: Gheorghi Petrov Anghelovski, căpitan secund: Nedelkev Petrov) şi s-a scufundat la mila 180, în dreptul localităţii Grindu.
Din convoiul bulgăresc făceau parte 6 barje (SB-4, SA-13, SA-34, SB-15, SA-40 şi SB-24), dispuse pe două rânduri, având o lungime totală de 191 metri şi lăţimea de 37,50 m.
Barjele transportau 9.800 tone minereu de fier, deplasându-se în amonte, spre portul Russe (Bulgaria).
Echipajul pasagerului românesc era format din: Ion Postolache – comandant (n. 01.04.1939), Emil Ilicenco – ofiţer pilot (n. aprilie 1948), Gheorghe Manole – mecanic-şef (n. 05.11.1945), Laurenţiu Nenciu – şef de echipaj (n. aprilie 1965), Daniel Sava – marinar (n. 30.11.1967), Remus Badiu – marinar (n. ianuarie 1966), Gigel Anghel – motorist (n. 30.01.1965), Eugen Lazăr – motorist (n. 19.12.1967), Ioniţă Hodorogea – electrician (n. 03.06.1958) şi Dan Coadă – ajutor mecanic (n. 16.11.1965).
De precizat că, înainte de producerea acestei catastrofe, nava de pasageri „Mogoşoaia“ a mai fost implicată în două accidente grave (primul, la data de 27 octombrie 1982, când a fost colizionată de nava sovietică „Volga“, şi, al doilea, în anul 1988, în timpul unei acostări la pontonul din localitatea Grindu).
Cele două accidente s-au soldat cu mari pagube materiale, dar fără victime în rândurile pasagerilor şi ale echipajelor.
Duminică, 10 septembrie, la ora 08:00, nava „Mogoşoaia“ urma să plece în cursă din Galaţi (pontonul nr. 918, situat la Km 150,5) spre comuna Grindu, aflată pe malul tulcean al Dunării, la câţiva kilometri în aval de Galaţi.