Autentificare

Istorie navala Istorie navala

ISTORIA A DOUA NAVE

Dr. Nicolae PAPADOPOL

Drd. Adriana CHIOREAN

Drd. Angelica CURLISCA

Preluare din Magazin Nautic

INTRODUCERE

În general, în literatura de specialitate, sunt puţine referiri directe asupra istoriei, trecerii prin timp, a unei nave de cercetare hidrografică care a funcţionat, contribuind direct şi indirect la siguranţa navigaţiei, pe Dunărea Maritimă şi în spaţiul predeltaic (Bologa şi colab.-1997 şi 1998, Papadopol-2004).

Din acest motiv şi poate nu numai, istoria face aproape uitate nave care au jucat un rol important în începuturile hidrografiei în spaţiul fluvial şi marin de competenţă al României, unităţi navale care au desfăşurat în timp importante campanii de cercetare hidrografică şi care au format, la rândul lor, generaţii de specialişti în acest domeniu.

Încercăm, prin lucrarea de faţă, preluând şi dezvoltând o lucrare publicată în anul 2004 (PAPADOPOL-2004), să aducem în prim-plan istoria a două nave hidrografice şi de balizaj, carea au funcţionat pe Dunărea Maritimă şi la gurile sale la finele secolului IX şi în secolul XX, asupra unei familii de navigatori, a căror destine au fost legate de istoria navelor în cauză, dar şi a evoluţiei societăţii româneşti.

Experimentul Philadelphia, intre mit si adevar sinistru

Autor: 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în ambele tabere inamice au avut loc experiente secrete pentru punerea la punct a unor noi arme „definitive“. Cel mai cunoscut şi de „succes”, dacă putem afirma asta, este proiectul Manhattan în urma căruia a fost creată prima bombă atomică. Folosirea ei la Hiroshima şi Nagasaki, după cum susţin numeroşi istorici, a dus la „soluţionarea” celui de-al Doilea Război Mondial, prin capitularea necondiţionată a Japoniei şi evitarea unei iminente invazii americane pe teritoriul nipon.

Razboiul submarin la inceputul Primului Razboi Mondial

 

Autor: /Historia.ro

O acerbă cursă a înarmărilor navale a avut loc între Marea Britanie și Germania în anii premergători Primului Război Mondial. La insistențele împăratului Wilhelm al II-lea, secondat de unii dintre comandanții imperiali, Germania a început construirea unei flote de mari dimensiuni, în primul rând pentru a-și protejeze noile colonii, și pentru a rivaliza cu Marea Britanie. Momentul era propice, Marea Britanie fiind mai mult interesată de Franța, inamicul ei occidental tradițional, un real pericol colonial în Africa, și foarte apropiată diplomatic și economic de Rusia, un alt potențial imens pericol pentru posesiunile asiatice ale Londrei. Germania nu era privită ca o posibilă forță navală, demnă de a răsturna întâietatea Grand Fleet pe oceanele lumii. 

Piri Reis – amiralul si cartograful lui lui Suleyman Magnificul: Enigme si teorii incitante - dovezi ale existenței unor stravechi tehnologii avansate

 

Autor /Histroria.ro

Totul a început în toamna anului 1929,  când teologul german, Gustav Adolf Deissmann, în timp ce inventaria conținutul bibliotecii palatului Topkapi din Istanbul, a dat peste un pergament ciudat din piele de gazelă, care era depozitat printre alte documente neconsiderate importante. Pe acest pergament  se afla harta desenată de  însuși Piri Reis, datată 1513  și semnată. cu numele complet al amiralului: Hagji Ahmed Muhiddin Piri - titulatura de Hagji se adăuga numelui acelor musulmani care făcuseră  pelerinajul  la Meca. Era vorba mai exact de o jumătate din marea hartă, care a supraviețuit până în zilele noastre și care înfățișează cu mare acuratețe coastele Europei și Africii de Nord, precum și insule din Oceanul Atlantic.

 

Lusitania: „o afacere a naibii de murdara”

 

Autor /peluare HISTORIA.ro

Scufundarea pachebotului transatlantic britanic „Lusitania”, torpilat la 7 mai 1915 lângă coasta Irlandei de către submarinul german U-20, poate fi asemuită, ca tragedie maritimă, cu sfârşitul celebrului vas „Titanic”, petrecut în urmă cu trei ani, la 14 aprilie 1912; pe „Lusitania” se aflau la momentul atacului, pe lângă membrii echipajului, 1.158 de pasageri (printre care şi 128 călători americani; după alte surse, 114 sau chiar 200). Numai că, în acest caz, nu un aisberg a trimis pachebotul pe fundul oceanului, ci torpila unui submarin. Iar Thomas Woodrow Wilson, preşedintele unei ţări neutre, neparticipante la Primul Război Mondial, SUA, nu a uitat aceasta şi, după doi ani, la 2 aprilie 1917, a declarat război Triplei Alianţe, împingându-şi astfel ţara în conflagraţie, de partea Antantei. 

Dar era oare „Lusitania” un simplu pachebot sau mai era şi „altceva”, un „altceva” cunoscut nu numai de Marina Regală Britanică, dar suspectat şi de cea germană?