Autentificare

Povestile epavelor din adancurile Marii Negre

 
Poveştile epavelor din adâncurile Mării Negre - sus-1519404145.jpg
Sursa foto: Respiro Underwater Research Society
Poveştile epavelor din adâncurile Mării Negre - fotofondepave4-1519395597.jpg
Poveştile epavelor din adâncurile Mării Negre - fotofondepave3-1519395579.jpg
Poveştile epavelor din adâncurile Mării Negre - fotofondepave5-1519395607.jpg
Poveştile epavelor din adâncurile Mării Negre - fotofondepave7-1519395626.jpg
Poveştile epavelor din adâncurile Mării Negre - fotofondepave-1519395634.jpg
Unii iubesc marea, alţii o respectă. Unii îi văd doar frumuseţea verde-albastră, valurile dantelate, alţii îi ştiu tabieturile şi secretele. Căci dincolo de apa călduţă în care ne scăldăm cu veselie vara, în adâncurile tulburi ale Mării Negre se află sute, mii de poveşti neştiute şi nepurtate de valuri.

De-a lungul celor 70 de kilometri de coastă românească, Marea Neagră ascunde numeroase epave ale unor nave. Unele mai vechi, altele mai moderne, unele ştiute, altele încă neaflate, toate aceste epave sunt bucăţi de istorie. De-a lungul anilor, mulţi au încercat să le descopere, iar de vreo doi ani, cercetătorii de la Intitutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină GeoEcoMar Constanţa, împreună cu scafandrii de la Respiro Underwater Research Society, au identificat 11 epave pe care le-au inclus în patrimoniul arheologic submarin al ţării noastre şi care, începând din această vară, vor putea fi „vizitate” de pasionaţii de scuba-diving. Se pare însă că în adâncuri mai sunt multe nave îngropate în nisip, însă datele nu pot fi făcute publice, după cum spune reprezentantul Institutului GeoEcoMar, Glicherie Caraivan.

Din cele 11 epave, fiecare are o poveste interesantă, care se întrepătrunde cu istoria veche sau mai modernă a ţării noastre. Pe ruta epavelor se află atât cargoboturi care aduceau odinioară mărfuri în portul Constanţa, dar şi nave de război ruseşti. De la nord la sud, zac pe nisipul Mării Negre cargobot-ul neamţ Arkadia, submarinul rusesc Shuka, navele mai noi Paris, Yiu Xin şi Sadu, distrugătorul Maskva, cargobotul francez Sophie, nava turcească Medy, nava veche din lemn, Nicholas, iar, la sud, spre zona bulgară, un submarin rusesc încă neidentificat şi cargo-ul Maria Bacolitsa.

Tragedii intrate în istorie

La nord de Portul Tomis, spre Capul Midia, la 23 de metri adâncime zace Arkadia, o navă germană de mărfuri, construită în anul 1927. Aceasta s-a scufundat pe 29 aprilie 1943, după ce a lovit o mină din barajul de mine din nordul coastei Constanţei. În apropiere de aceasta este şi submarinul rusesc Shuka 213. Istoria consemnează despre Shuka faptul că, în timpul celui de-al doilea război mondial, ar fi scufundat, la intrarea în Bosfor, o navă plină cu refugiaţi evrei care plecau spre Palestina. „A fost atunci o tragedie. Toţi cei aflaţi pe navă au murit, înregistrându-se un singur supravieţuitor, care a decedat recent, în Statele Unite ale Americii. În 1942, Shuka s-a lovit de acelaşi baraj de mine ca şi Arkadia şi s-a scufundat, acum aflându-se la o adâncime de 33 de metri”, explică scafandrul Mircea Popa, reprezentantul societăţii Respiro.

Potrivit acestuia, zona de lângă castel este ruptă, în locul unde a avut loc explozia, dar restul submarinului este intact.

În dreptul Constanţei, se află alte trei epave, ceva mai recente. Este vorba despre Paris, You Xin şi Sadu, primele două scufundate în aceeaşi noapte tragică, de 4 ianuarie 1995, după ce s-au lovit de digul de nord. „Acestea se află la doar câteva mile de Portul Tomis şi nivelul de pregătire necesar celor care vor să se scufundă la ele este minim. Singura problemă este că zona fiind foarte aproape de dig, în cazul în care marea se montează când scafandrii sunt scufundaţi, este un hazard, de aceea este de preferat ca barca să fie ceva mai departe de stabilopozi. În rest, epavele sunt spectaculoase şi chiar se poate intra în ele”, spune Mircea Popa.

Nava Paris, cu pavilion maltez, scufundată pe 4 ianuarie 1995, este ruptă în două. În zona castelului, poate fi penetrată de cei care se scufundă prin mai multe locuri. You Xin a fost unul dintre cele mai mari vapoare scufundate vreodată în Marea Neagră. „Acesta are aproape 200 de metri lungime şi epava este întreagă, de aceea, pentru a o putea vedea complet, sunt necesare chiar două, trei scufundări, în partea castelului şi în partea dinspre prova. De asemenea, sunt zone unde poate fi penetrată în condiţii de siguranţă”, mai explică specialistul.

Din păcate, în fatidica noapte au pierit toţi cei 54 de marinari de pe Paris şi You Xin. La doar aproximativ 10 metri de epava lui You Xin este şi nava românească Sadu, scufundată în anul 1988, după ce s-a lovit de dig. 15 marinari români şi-au găsit atunci sfârşitul.

Scufundări spectaculoase

Ceva mai la sud, se află alte două epave interesante, cea a distrugătorului rusesc Maskva şi cea a corgo-ului francez Sophie. Maskva este cea mai mare navă de război scufundată în zona românească a Mării Negre. Aceasta a ajuns pe fundul mării pe 26 iunie 1941 Retrăgându-se după un bombardament asupra Constanţei, aceasta a lovit o mină din barajul de mine. „La distrugător se pot face cel puţin două, trei scufundări şi este foarte probabil ca în perioada următoare să poată fi identificat şi clopotul acestuia. Epava este aproape intactă, aproximativ o treime fiind afectată de explozie. Ea se află la 300 de metri de barajul de mine şi se văd foarte bine locurile exploziei. Extrem de impresionante sunt tunurile, care sunt întregi. Din păcate, castelul şi zona de comandă sunt îngropate în nisip”, povesteşte Mircea Popa.

La rândul său, Sophie, un cabotier cu aburi, îşi doarme somnul etern aproape de coastele româneşti. Acesta este perfect conservat, fiind aşezat cu chila pe nisip, ca şi cum pluteşte. „Este posibil ca şi Sophie să fi căzut victimă unui din barajele de mine. El s-a scufundat în anul 1921. Interesant este că o farfurie identificată pe epavă, găsită întreagă, a fost recunoscută de producătorul belgian care a realizat-o în anul 1880 şi care încă mai există”, ne destăinuie reprezentantul Respiro.

În dreptul staţiunii Eforie Sud se află în adâncuri şi o navă modernă, scufundată în anul 2010. Toţi marinarii au fost salvaţi la momentul scufundării, însă, recent, doi scafandri comerciali şi-au pierdut viaţa acolo încercând să identifice anumite lucrurile în hala motoarelor epavei. În apropiere este şi Nicholas, o navă veche, construită din lemn, în anul 1891 şi care prezintă o particularitate, având castelul în partea din spate. „Aceasta şi-a început existenţa în lacurile din nordul Americii, dar a ajuns pe fundul Mării Negre pe 11 noiembrie 1920, din motive necunoscute”, dezvăluie Mircea Popa.

Şi la mai sud, chiar în apropiere de graniţa cu Bulgaria, mai sunt ştiute două epave, cea a unui submarin sovietic clasa M şi cea a cargo-ului „Maria Bacolitsa”. „Despre submarin încă nu ştim sigur care este. Avem doi candidaţi, dar mai este nevoie de cercetări, eventual să găsim o serie de fabricaţie, ceva. Ştim că a fost construit în anul 1939 şi scufundat în 1941, posibil din cauza unei coliziuni cu o mină”, precizează Mircea Popa.

„Maria Bacolitsa” are o istorie mai recentă, fiind construit în anul 1962 şi scufundat pe 1 martie 1980, din cauze necunoscute. „Avem planurile navei, dar despre cum a eşuat nu se ştiu multe. S-a petrecut în condiţii extrem de ciudate. Marinarii au transmis un SOS, apoi nu s-a mai putut lua legătura cu ei. Nava este ruptă în două, iar distanţa dintre cele două bucăţi este de aproximativ 500 de metri. Partea din faţă este împrăştiată, iar în anul 2014, în cadrul proiectului Heras, derulat împreună cu Institutul GeoEcoMar, a fost descoperită şi partea din spate. Aceasta este intactă şi este foarte interesată, fiind foarte mare. Epava se află la o adâncime de 45 de metri”, încheie scafandrul de la Respiro.