Autentificare

Istorie navala Istorie navala

12/13 ianuarie - S.M.R. “Principesa Maria”

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă

1907: În noaptea de 12/13 ianuarie, vaporul S.M.R. “Principesa Maria”, în drum de la Smirna la Constantinopol, eşuează la Capul Oinos al insulei turceşti Tenedos. Nava a fost recuperată şi reparată în Şantierul Naval din Livorno.

Serviciul Maritim Roman

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Serviciul Maritim Român(SMR) a fost prima instituție de navigaţie civilă pe mare românească, înfiinţată în 1895, după războiul ruso-româno-turc din anii 1877-1878 şi desființată după cel de-Al Doilea Război Mondial, în 1945.

Istoric

Odată cu revenirea Dobrogei în granițele României şi câștigarea accesului la mare, s-a pus problema organizării transportului maritim al statului român. Astfel, la 19 mai 1895, prin Hotărâre a Consiliului de Miniștri, Grigore Manu, vărul ministrului George Manu şi pe director general al monopolurilor statului, primea sarcina de a pune bazele unui serviciu de navigaţie maritimă. Un an mai târziu, pentru o scurtă perioadă de timp, SMR a fost inclus ca direcţie specială în Direcţia generală a Căilor Ferate Române.


Printre primele activităţi ale companiei de stat nou înfiinţate au fost achiziţionarea în 1895 a vaporului „Meteor” şi a cargobotului „Medeea”. „Meteor” deservea, bilunar, linia Constanţa - Constantinopol, iar „Medeea” linia de mărfuri Brăila - Constantinopol. Prima călătorie sub sigla SMR a avut loc la 14 august 1895, atunci când „Medeea” pleca din Brăila spre Constantinopol cu 25 de pasageri la bord şi 600 tone de marfă. Câteva zile mai târziu, la 26 august, „Meteor” efectua a doua călătorie, urmând ca din 14 septembrie să efectueze curse regulate de călători pe linia Constanţa - Constantinopol.

În anul 1897, SMR înfiinţează o direcţie specială de transport marfă, prima linie de transport maritim inaugurată fiind Dunăre - Rotterdam. Nava care deservea această linie a fost cargoul „Bucureşti”, inaugurată în septembrie 1897.

În 1908 a fost înfiinţată Direcţiunea Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă, instituţie care reunea toate serviciile relaţionate de porturi şi navigaţie sub o coordonare unitară. Alături de celelalte servicii de navigaţie (Serviciul Hidraulic, Serviciul Porturilor Maritime, N.F.R.) şi SMR a făcut parte din această direcţiune până în anul 1930.

Începând cu iulie 1929, Direcţiunea Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă a fost transformată în Regia Autonomă P.C.A., regie care îşi păstra vechea structură şi serviciile Direcţiei. Conform legii din 4 mai 1934, Regia autonomă P.C.A. a fost transformată în Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă. Direcţiunile şi serviciile fostei Regii Autonome au fost moştenite de noua structură administrativă. În 1936 ia fiinţă Ministerul Aerului şi Marinei, minister care urmărea coordonarea tuturor activităţilor şi serviciilor aeriene şi maritime. Au fost preluate din cadrul Administraţiei Comerciale a Porturilor şi incluse în acest nou minister SMR şi N.F.R.

În perioada interbelică SMR deservea, cu vapoare rapide de pasageri şi mărfuri, liniile fixe Constanţa - Constantinopol - Pireu - Alexandria (Egipt). De asemenea deservea porturile din Occident pe liniile fără itinerarii fixe. Avea în dotare 4 vase de pasageri, 1 vas mixt, 4 cargoboturi mici şi 3 cargoboturi mari şi mijlocii.

După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial în 1945, SMR a fost desfiinţat iar flota sa a fost preluată de sovietici, conform tratatului de armistiţiu. Din cele 16 nave pe care SMR le deţinea la acea dată, doar două au fost returnate României: motonava „Transilvania” şi vaporul mixt „Ardeal”. Pe ruinele SMR a fost înfiinţată compania româno-sovietică „Sovromtransport”, la înfiinţarea căreia, partea română a participat cu cele două nave, iar sovieticii cu patru cargouri.

Bibliografie

  • Bejan, Anton (coord.), Dicţionar enciclopedic de marină, Societatea Scriitorilor Militari, Bucureşti 2006
  • Constantinescu, N.N., Istoria economică a României, Vol.2, Editura Economică, Bucureşti, 1998
  • ***Enciclopedia României, volumul IV, Asociaţia Ştiinţifică pentru Enciclopedia României, Bucureşti, 1939
  • ***Enciclopedia Minerva, Editura Comitetului de redacţie al Enciclopediei Române Minerva, Cluj 1929

 

30 mai 1916 - Batalia Jutlandei

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Bătălia Iutlandei (în limba germanăSkagerrakschlacht) a fost o bătălie navală purtată de Grand Fleet a Marinei Regale Britanice (care includea de asemenea nave și personal de la Marina Regală Australiană și Marina Regală Canadiană [2]) împotriva Marinei Imperiale Germane în Primul Război Mondial. Bătălia s-a purtat în perioada 31 mai1916 - 1 iunie 1916 în Marea Nordului, în largul coastei peninsulei IutlandaDanemarca. Această bătălie a fost cea mai mare bătălie navală și singura ciocnire pe scară largă dintre cuirasate în război. A fost doar a patra bătălie navală (în ordine cronologică) între nave de luptă de oțel, după Bătălia de la Port ArthurBătălia din Marea Galbenă (1904) și Bătălia din Strâmtoarea Tsushima (1905), din timpul Războiului Ruso-Japonez.

Povestile epavelor din adancurile Marii Negre

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 
Poveştile epavelor din adâncurile Mării Negre - sus-1519404145.jpg
Sursa foto: Respiro Underwater Research Society
Poveştile epavelor din adâncurile Mării Negre - fotofondepave4-1519395597.jpg
Poveştile epavelor din adâncurile Mării Negre - fotofondepave3-1519395579.jpg
Poveştile epavelor din adâncurile Mării Negre - fotofondepave5-1519395607.jpg
Poveştile epavelor din adâncurile Mării Negre - fotofondepave7-1519395626.jpg
Poveştile epavelor din adâncurile Mării Negre - fotofondepave-1519395634.jpg
Unii iubesc marea, alţii o respectă. Unii îi văd doar frumuseţea verde-albastră, valurile dantelate, alţii îi ştiu tabieturile şi secretele. Căci dincolo de apa călduţă în care ne scăldăm cu veselie vara, în adâncurile tulburi ale Mării Negre se află sute, mii de poveşti neştiute şi nepurtate de valuri.

De-a lungul celor 70 de kilometri de coastă românească, Marea Neagră ascunde numeroase epave ale unor nave. Unele mai vechi, altele mai moderne, unele ştiute, altele încă neaflate, toate aceste epave sunt bucăţi de istorie. De-a lungul anilor, mulţi au încercat să le descopere, iar de vreo doi ani, cercetătorii de la Intitutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină GeoEcoMar Constanţa, împreună cu scafandrii de la Respiro Underwater Research Society, au identificat 11 epave pe care le-au inclus în patrimoniul arheologic submarin al ţării noastre şi care, începând din această vară, vor putea fi „vizitate” de pasionaţii de scuba-diving. Se pare însă că în adâncuri mai sunt multe nave îngropate în nisip, însă datele nu pot fi făcute publice, după cum spune reprezentantul Institutului GeoEcoMar, Glicherie Caraivan.

„Guvernul roman a reamintit autoritatilor rusesti ca in apele teritoriale romanesti vegheaza asupra ordinii doar armata si politia romana“

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Autor: Aurelia Lăpușan

La începutul anului 1905 este înregistrat în istoria Constanţei şi a Europei cazul „Potemkin“: un echipaj rus de peste 700 de oameni cerea azil politic în România (Dobrogea Jună, 1, nr. 30, 3 iulie 1905, pag 1-2). Presa descrie momentul ca pe un eveniment major, cu multe  implicaţii politice:
 
„O afacere senzaţională care a pus şi mai mult în vedere primejdia rusească a fost aceea a răzvrătiţilor de pe vaporul rus «Potemkin». România a făcut atunci Rusiei un serviciu enorm, tratând cu răzvrătiţii şi obţinând de la ei să dezarmeze şi în schimbul ospitalităţii ce li se asigura aici să predea guvernului român vasul «Potemkin». La rândul lui, guvernul l-a restituit apoi Rusiei.